Page 46 - 1934-02

C R O N I C A 1 0 9

că nu e deslegată, nici nu se îndreaptă măcar spre deslegare. îl descoper şi îl primesc de bunăvoie sau îl urmează, impus
Găndiţi-vă că Statele-Unite au strâns in bibliotecile lor pu­ dinafară, dar, in acelaş timp, printr’o înzestrare imediată a
blice puse la îndemâna tuturor, cu mijloace de ispitire a citi­ miilor şi miilor de biblioteci populare, care au zeci de milioane
torilor neînchipuite la noi, vreo 160 milioane de volume; de cititori pe an, cu publicaţii de un anumit fel, ţinute in cir­
Rusia sovietică, in 18 mii de biblioteri, de acclaş caracter culaţie şi date spre folosire prin toate mijloacele tehnicii bi­
popular, fără bibliotecile de cercetări speciale, vreo 56 milioane. bliotecare moderne.
Ceea ce începe să cutremure e că cele mai multe din aceste In România, problema cărţii colective c încă apă neîncepută.
cărţi au fost şi scrise şi tipărite după revoluţie, afară de marii Ca să ajungi la ea trebue să treci printre munţii cari se bat
autori clasici acceptaţi. în capete şi să fii pasăre năsdrăvană. La noi biblioteca popu­
Intre investiţiile de tot felul, pe care şi le făureşte şi pe care lară e încă tratată, din punctul de vedere al unei legi care
se reazemă un Stat, cartea colectivă, întrupată în biblioteca se aplică, in legea învăţământului primar!
pentru mulţime, începe să ia pe zi ce trece locul care i se cu­ După ce am descoperit şi am început să iubim cartea indi­
vine. Dc pe acuma, in atâtea ţări, curentele de opinie publică viduală, trebue să ne hotărim să ne apropiem de cartea co­
se pregătesc, nu numai printr’un cuvânt dat, pe care ziarele lectivă.

Teatru, muzică, cinematograf, radio

VALURI DE MUZICĂ. — S'ar părea că anul acesta izvorul acelei însufleţiri. Liga Femeilor a izbutit nu numai
muzica românească a stagnat. Filarmonica n'a avut să cânte să-l amintească, dar să-l facă, in unele ramuri ale lui, să trăiască
nicio compoziţie nouă mai de seamă românească şi Opera întocmai a doua oară.
Română, târziu deschisă şi muncită de alte griji, n'a putut
să ajungă în sesiunea ei de primăvară până la Constantin
Brâncoveanu, fostul Sfânt Dumitru, al lui Sabin Drâgoiu.
In schimb, au fost alte fapte, care au revărsat peste ţară valuri
de muzică. Literatura ne-a trimes cărţile ei dc meditaţie şi de
vis, în construcţii epice şi în spumă de versuri; sălile de expo­
ziţii s’au încărcat de pictură, tânără sau retrospectivă, bule­
vardele clădesc in noul stil al betonului şi al sgârie-norilor.
Desvoltarea e vădită şi neîntreruptă şi nu ne putem plânge.
Muzele sunt active. Cred însă că muzica umblă in frunte.
Undeva, pe la Sibiu, s’a cântat Simfonia a IX-a beetho­
veniană, dar nu cu un cor matur, ca de obiceiu, d cu 350
de glasuri de copii. Cred că nidun cor nu e mai aproape de
corul îngerilor. Cel mai puternic răsunet, pe care l-a găsit
in toată fiinţa mea un cântec înmănunchiat omenesc, a fost
in oraşul muzicii, la Vicna, in Palatul Belvedere, când au
deschis gura ca să interpreteze pe Hăndel şi Mozart băieţii
intre 12 şi 16 ani ai corului prea cunoscut. Melodia se făcea
cristalină şi nevinovată. Tot ce e teatral şi artistic intro ase­
menea încordare colectivă se pierdea ca intr’un joc nepregătit.
Conducătorul şedea la capul rândului, amestecat intre corişti
ca şi ei, cu faţa spre noi, şi mişca braţul aproape nevăzut.
Băieţii cântau. Feuerbach, cu pânzele lui muzicale, amintiri
de mari bucurii corale sau instrumentale veneau de departe,
de pe pământ sau din timp, la chemarea lor. Ceva la fel trebue
să fi fost la Sibiu, când cei 350 de copii au cântat imnurile
de bucurie ale Simfoniei a IX-a.
La expoziţia muncii româneşti, organizată în Bucureşti pe
locul Primăriei dela statuia lui Ion C- Brătianu, de Liga Na­
ţională a Femeilor Române, a putut să învie partea cea mai
mişcătoare a serbărilor dela 1906 din Parcul Carol. Până
astăzi ştiu să povestească cei ce au luat parte atona la ele,
mai mult decât de orice altă manifestare a expoziţiei, de pro­ Valea Cernei (Foto Hieischer)
ducţia corurilor din toată ţara şi dela Românii de peste hotare.
Noi, cari suntem destul de bătrâni ca să ne fi găsit in lumea Expoziţia are o Arenă de serbări, unde timp de o lună,
din Parcul Carol care a văzut şi a ascultat pe corişti tot in alte aproape in fiecare seară, muzica ţărănească a putut fi auzită,
porturi strălucite, ca un alaiu etnografic, ne dăm seama de cu tot ce are ea astăzi mai ales, ca organizare şi ca repertoriu.