Page 47 - 1934-02

I I O B O A B E D E G R Â U

Cel mai fericit de această încercare, după o atât de lungă să-l câştig tocmai pentru ideia ca, Ia împlinire a 25 de ani
întrerupere, ar fi fost compozitorul Ion Vidu, dacă sar mai fi dela cea mai mare şi mai bogată in urmări, întâlnire corală
găsit printre noi. Ultima dată când a mai putut călători la fraţi, a Românilor de pretutindeni, să se poată relua ceea ce se
din Lugojul lui vecin, a fost la una din serbările Turnului începuse atunci. Mulţi dintre cei de faţă in acea zi minunată
Severin. In plimbarea pe Dunăre, prin cheile vijelioase ale şi la acea convorbire nu mai sunt astăzi, nici Ciceo Pop, nici
Vidu insuş. Vasul parcă merge alb şi acum, pe calea de valuri
dinaintea lui, dar e un vas de suflete, călătorind pe ape fără
greutate. Serbările s’au putut face, cu trei ani mai târziu,
însă fără Vidu. De s’ar repeta in fiecare an, şi din ce in ce
cu mai mare participare şi convingere, ca să-şi ajungă vechile
rosturi!
Fundaţia Culturală Principele Carol, reluându-şi activitatea,
a arătat că nu înţelege lucru cultural la sate, fără ajutorul
muzicii. Ea s'a apropiat de problemă din mai multe laturi
şi cu mare hotărîre, ceea ce arată o convingere dintre cele mai
îmbucurătoare. Pentru cunoaşterea a ceea ce trebue făcut,
s'a dat un loc anume, într’o serie de comunicări, chestiunii
corurilor, atât bisericeşti cât şi laice, în viaţa satelor. Pentru
îmbogăţirea repertoriului, s’a început redactarea a două lu­
crări, cu bucăţi de caracter popular şi menite să se împămân­
tenească intr’o formă îngrijită. Pentru pregătirea conducă­
torilor de cor sau de fanfară şi orhestră de sat, s’au pus la
cale nişte cursuri de îndrumare, in vara aceasta, la Breaza
din Prahova. Nu se poate ca urmările unei asemenea acţiuni,
urmărită fără preget, să nu ducă la o creştere şi la o îmbună­
tăţire a cântecului intre ţărani.
Conservatorul de muzică din Timişoara, care aparţine
Municipiului şi are norocul să-l aibă ca director pe Sabin
Drăgoi, a organizat mai de mult o secţie specială pentru pregă­
tirea conducătorilor de coruri, de fanfare şi de orhestre la sate.
Banatul, atât de îndrăgit de muzică şi acoperit de o adevărată
reţea de societăţi muzicale, a vrut şi a dobândit un astfel de
serviciu. El ar putea să ajungă preocuparea tuturor conserva­
toarelor şi Academiilor noastre de muzică. Ar fi, alături de
împlinirea programului didactic propriu zis, o participare
competentă la educaţia muzicală a ţării, mai ales in acele
pături de unde a pornit şi ţâşneşte şi astâzi cântecul popular.
Nu numai că s’ar întoarce o mică parte din ceea ce s’a primit,
ca inspiraţie şi suflet propriu pentru compoziţia cultă, dar
Coasta de Argint la Cavarna (Foto Hielscher)
s’ar pregăti inţelepţeşte secerişurile melodice viitoare. Fol-
klorul muzical e o realitate nu numai pentru trecut, în sfără-
Cazane lor, care i-a urmat, şedeam pe punte in partea dinainte
a vasului şi vorbeam despre vremurile de altădată. Căutam mâturile înregistrate de fonografele specialiştilor.

Turism, sport, educaţie fizică

ENCICLOPEDIE FOTOGRAFICĂ. — N’a trecut multă despre atâtea ţinuturi neintrate încă in marea circulaţie a
vreme de când a apărut frumosul volum: « Privelişti româ­ atenţiei publice, nu mai avea nevoie să alerge după cărţi poştale
neşti ♦ , lucrat in heliogravurâ de atelierele « Adevărul >, sub ilustrate, de atâtea ori slab executate şi necaracteristice. Pe
ingrijirea lui Al. Bâdâuţâ. Nu era pentru nimeni o taină, chiar lângă vederile căutate şi luate prin mijloace proprii, «Pri­
atunci la apariţie, că lucrarea se făcuse din iniţiativa şi cu velişti româneşti» nu stătuseră la îndoială să reproducă tot
cheltuiala Direcţiei Presei din Ministerul de Externe. Câteva ce alţii făcuseră bine şi putea să dea o înfăţişare fără goluri a
expoziţii de fotografii, atât in ţarâ cât şi in străinătate, popula­ pământului şi poporului român. Albumul se desvolta intr'o
rizaseră încă dinainte activitatea atelierului fotografic înfiinţat Enciclopedie fotografică a României.
pe lângă acea direcţie. Aveam astfel întâia colecţie mai bogată Astăzi avem un al doilea volum, care înseamnă un pas mai
de fotografii din întreaga ţară. Cine voia să se documenteze departe pe aceeaş cale. E vorba de « România • lui Kurt Hiel-