Page 47 - 1934-02
P. 47

I  I  O                            B O A B E  D E  G R Â U

          Cel  mai  fericit  de  această  încercare,  după  o  atât  de  lungă   să-l  câştig  tocmai  pentru  ideia  ca,  Ia  împlinire  a  25  de  ani
         întrerupere,  ar  fi  fost  compozitorul  Ion  Vidu,  dacă  sar  mai  fi   dela  cea  mai  mare  şi  mai  bogată  in  urmări,  întâlnire  corală
         găsit printre noi. Ultima dată când a mai putut călători la fraţi,   a  Românilor  de  pretutindeni,  să  se  poată  relua  ceea  ce  se
         din  Lugojul  lui  vecin,  a  fost  la  una  din  serbările  Turnului   începuse  atunci.  Mulţi  dintre  cei  de  faţă  in  acea  zi  minunată
          Severin. In plimbarea pe Dunăre, prin cheile vijelioase ale  şi  la  acea  convorbire  nu  mai  sunt  astăzi,  nici  Ciceo  Pop,  nici
                                                          Vidu  insuş.  Vasul  parcă  merge  alb  şi  acum,  pe  calea  de  valuri
                                                          dinaintea  lui,  dar  e  un  vas  de  suflete,  călătorind  pe  ape  fără
                                                          greutate.  Serbările  s’au  putut  face,  cu  trei  ani  mai  târziu,
                                                          însă  fără  Vidu.  De  s’ar  repeta  in  fiecare  an,  şi  din  ce  in  ce
                                                          cu  mai  mare  participare  şi  convingere,  ca  să-şi  ajungă  vechile
                                                          rosturi!
                                                            Fundaţia  Culturală  Principele  Carol,  reluându-şi  activitatea,
                                                          a  arătat  că  nu  înţelege  lucru  cultural  la  sate,  fără  ajutorul
                                                          muzicii.  Ea  s'a  apropiat  de  problemă  din  mai  multe  laturi
                                                          şi  cu  mare  hotărîre,  ceea  ce  arată  o  convingere  dintre  cele  mai
                                                          îmbucurătoare.  Pentru  cunoaşterea  a  ceea  ce  trebue  făcut,
                                                          s'a  dat  un  loc  anume,  într’o  serie  de  comunicări,  chestiunii
                                                          corurilor,  atât  bisericeşti  cât  şi  laice,  în  viaţa  satelor.  Pentru
                                                          îmbogăţirea  repertoriului,  s’a  început  redactarea  a  două  lu­
                                                          crări,  cu  bucăţi  de  caracter  popular  şi  menite  să  se  împămân­
                                                          tenească  intr’o  formă  îngrijită.  Pentru  pregătirea  conducă­
                                                          torilor  de  cor  sau  de  fanfară  şi  orhestră  de  sat,  s’au  pus  la
                                                          cale  nişte  cursuri  de  îndrumare,  in  vara  aceasta,  la  Breaza
                                                          din  Prahova.  Nu  se  poate  ca  urmările  unei  asemenea  acţiuni,
                                                          urmărită  fără  preget,  să  nu  ducă  la  o  creştere  şi  la  o  îmbună­
                                                          tăţire a cântecului intre ţărani.
                                                            Conservatorul  de  muzică  din  Timişoara,  care  aparţine
                                                          Municipiului  şi  are  norocul  să-l  aibă  ca  director  pe  Sabin
                                                          Drăgoi, a organizat mai de mult o secţie specială pentru pregă­
                                                          tirea  conducătorilor  de  coruri,  de  fanfare  şi  de  orhestre  la  sate.
                                                          Banatul,  atât  de  îndrăgit  de  muzică  şi  acoperit  de  o  adevărată
                                                          reţea  de  societăţi  muzicale,  a  vrut  şi  a  dobândit  un  astfel  de
                                                          serviciu.  El  ar  putea  să  ajungă  preocuparea  tuturor  conserva­
                                                          toarelor  şi  Academiilor  noastre  de  muzică.  Ar  fi,  alături  de
                                                          împlinirea  programului  didactic  propriu  zis,  o  participare
                                                          competentă  la  educaţia  muzicală  a  ţării,  mai  ales  in  acele
                                                          pături  de  unde  a  pornit  şi  ţâşneşte  şi  astâzi  cântecul  popular.
                                                          Nu  numai  că  s’ar  întoarce  o  mică  parte  din  ceea  ce  s’a  primit,
                                                          ca  inspiraţie  şi  suflet  propriu  pentru  compoziţia  cultă,  dar
                 Coasta de Argint la Cavarna (Foto Hielscher)
                                                          s’ar  pregăti  inţelepţeşte  secerişurile  melodice  viitoare.  Fol-
                                                          klorul  muzical  e  o  realitate  nu  numai  pentru  trecut,  în  sfără-
          Cazane lor, care i-a urmat, şedeam pe punte in partea dinainte
         a  vasului  şi  vorbeam  despre  vremurile  de  altădată.  Căutam  mâturile înregistrate de fonografele specialiştilor.




                                      Turism, sport, educaţie fizică


           ENCICLOPEDIE  FOTOGRAFICĂ.  —  N’a  trecut  multă   despre  atâtea  ţinuturi  neintrate  încă  in  marea  circulaţie  a
         vreme  de  când  a  apărut  frumosul  volum:  «  Privelişti  româ­  atenţiei publice, nu mai avea nevoie să alerge după cărţi poştale
         neşti  ♦ ,  lucrat  in  heliogravurâ  de  atelierele  «  Adevărul  >,  sub   ilustrate,  de  atâtea  ori  slab  executate  şi  necaracteristice.  Pe
         ingrijirea  lui  Al.  Bâdâuţâ.  Nu  era  pentru  nimeni  o  taină,  chiar   lângă  vederile  căutate  şi  luate  prin  mijloace  proprii,  «Pri­
         atunci  la  apariţie,  că  lucrarea  se  făcuse  din  iniţiativa  şi  cu   velişti  româneşti»  nu  stătuseră  la  îndoială  să  reproducă  tot
         cheltuiala  Direcţiei  Presei  din  Ministerul  de  Externe.  Câteva   ce  alţii  făcuseră  bine  şi  putea  să  dea  o  înfăţişare  fără  goluri  a
         expoziţii de fotografii, atât in ţarâ cât şi in străinătate, popula­  pământului  şi  poporului  român.  Albumul  se  desvolta  intr'o
          rizaseră  încă  dinainte  activitatea  atelierului  fotografic  înfiinţat   Enciclopedie fotografică a României.
         pe  lângă  acea  direcţie.  Aveam  astfel  întâia  colecţie  mai  bogată   Astăzi  avem  un  al  doilea  volum,  care  înseamnă  un  pas  mai
         de  fotografii  din  întreaga  ţară.  Cine  voia  să  se  documenteze  departe  pe  aceeaş  cale.  E  vorba  de  «  România  •  lui  Kurt  Hiel-
   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52