Page 49 - 1934-02

112 B O A B E D E G R Â U

lucrare de care pot fi mândri. Ea mai are pentru noi şi în- din oaspeţi se puteau supăra pe această întâmpinare, care-i
semnâtatea ci va pitrunde, mai uşor incă şi însoţiţi de mai privea! Eu aveam ceva de zis numai pentru că izbucnirile
puţine binueli de captare a bunivoinţei internaţional prin acestea dureroase sunt cu totul din altă vârstă decât a chipului
mijloace de stat stingaciu camuflate, decât ar fi in măsuri tânăr, senin şi inspirat de deasupra şi pentrucă un chip de
publicaţia ei geamănă. Niciodată n’a fost nevoie mai mult bronz al lui Eminescu n'are nevoie intre noi de niciun citat,
decât astăzi ca străinătatea să primească un mic îndemn de cum n'are nevoie nici de arâtatea anilor naşterii şi morţii. El
trăeşte dela sine şi ne vorbeşte prin simplă apariţie.
Voroneţul e astăzi o bisericuţă de sat, in care un paroh slu­
jeşte in toate zilele pentru un popor de vreo sută douăzeci de
fumuri. Celelalte 40 de familii sunt de Nemţi, ispitiţi, până în
această firidă a Moldovei, de chemarea ferăstraelor. Cuprinsul
începe să fie prea mic. Fumul acopere tot mai gros pereţii şi
vechea lor zugrăveală domnească. Trebue să luminăm puternic
pentru ca să scoatem din umbra peretelui ctitoricesc vestita
înfăţişare a celui mai mare Domn al Moldovei. Cărticica d-lui
Leca Morariu o aminteşte in aceste rânduri:« Ne oprim acum
la portretul ctitorului. Ştefan, cu bogate bucle aurii, e în­
făţişat aici cu ochii căprii. Bogdan, copilul domnesc, e leit-
polcit şi el un Ştefan. Doamna Maria vioaie şi oacheşă ca o
Moldoveancă. Un puiu de Domniţă se încurcă şi ea în drumul

Centenari din Silciua de jos (Foto Hielscher)
bunăvoinţă şi de luare aminte faţă de noi. Că o face chiar un
German, cu atât mai bine.

LA VORONEŢ. — D-l Le ca Morariu a scos într'o broşuri
nişte frumoase « Pagini de carnet» din 1913. Ele încep cu aceste
rânduri care le arată numaidecât şi cuprinsul şi spiritul: < Sunt
abia de câteva zde în acest Humor, pe cât de frumos pe atât
de înstrăinat! E astăzi ziua împăratului Francisc Iosif I. Să nu
ne uităm deci datoria — faţă de noi!... Şi pornim la Voroneţul
lui Ştefan şi al Codicelui Voroneţean...». Data 4 Oct. 1913*
O lume s'a scufundat de atunci. Cutremurele istoriei sunt mai
Ţăran bătrân dela Arbora (Foto Hielscher)
înfricoşate uneori decât acelea ale geologiei.
Mănăstirile cu bisericile lor din Bucovina au intrat in itine-
rariile noastre turistice. Sunt una din cele şapte minuni ale oamenilor mari, purtând cu vitejie vechiul brocard al costu­
ţării care trebue arătate, mai ales străinilor. Mi-aduc aminte melor domneşti. Tronul împăratului Isus e aidoma cel dela
de amărăciunea unui părinte dela Putna pentru viforoasele Pătrăuţi *.
versuri din Doina Iui Eminescu, puse să fie cioplite de socie­ Biserica Voroneţului, ridicată in 1488 de Ştefan cel Mare şi
tatea studenţească «Arboroasa ► pe soclul statuiei lui Han: acoperită de frescuri şi crescută cu un pridvor de Mitropolitul
« Cel ce-a îndrăgit străinii, m in ca-1-ar inima câinii». Atâţia Grigore Roşea la 1546, s’a păstrat pc sub făcliile tăciunarilor şi