Page 61 - 1934-02

124 B O A B E D E G R Â U

ordonanţe a hotărî t scopurile educaţiei universitare care erau: înaintate comisariatului educaţiei poporului, care are puterea
a) Să formeze specialişti pentru diferitele ramuri ale ac­ să confirme alegerea. Noua ordonanţă cuprindea deasemenea
tivităţii practice. o hotârire in adevăr tipică: şi anume că rectorii numiţi de Comi­
b) Să pregătească oameni de ştiinţă cari să lucreze in sariat trebue in toate cazurile să fie aleşi dintr’o listă înaintată
de profesori şi conferenţiari dela aşezâmin-
tele avute in vedere. Consiliul avea deplină
autoritate în orice materie de administraţie,
dar rectorul işi păstra dreptul de acţiune
neatârnatâ, dacă o credea necesar.
In timpul acestei de a doua perioade
au avut loc schimbări radicale in func­
ţiunea universităţilor. înainte de revo­
luţie ele cuprindeau facultăţi de medi­
cină, fizică şi matematici, istorie şi arte.
După revoluţie facultăţile au fost reor­
ganizate şi s’a pus greutate pe cele de
tehnologie şi pedagogie. Facultăţile din
urmă au fost toate înfiinţate dela revo­
luţie incoace. Mai înainte vreme nici nu
existau adevărate cursuri universitare de
pregătire a profesorilor. După cum se va
vedea, universitatea sovietică aduce dife­
rite asemănări cu cea americană in împreu­
narea de cursuri de artă cu facultăţile
tehnice.
Laboratoriu de chimie la Universitatea Swerdlov din Moscova Această perioadă a fost caracterizată deo­
potrivă prin creşterea regulată a număru­
aşezămintele ştiinţifice, tehnice şi industriale ale republicii, lui studenţilor proletari. Tabloul următor e de mare interes:
precum şi in aşezămintele înseşi de invăţămănt superior; lucrători ţărani funcţionari alţii
c) Să răspăndească cunoştinţe ştiinţifice intre proletariat 1923—24 I5»3 23,5 24,4 27,8 procente
şi ţărani, ale căror interese aveau intâiul loc in activitatea 1927—82 26,9 24^2 39.0 9*5 •
educativă a universităţii.
Pentru a fi student nu se cerea decât
vârsta de 16 ani, cu toate că mai târziu
vârsta s’a ridicat la 17 şi in 1931 la t8
ani. Era caracteristic pentru nouile orân-
dueli că prezenţa la cursuri şi confe­
rinţe era îngăduită oricărui cetăţean de
vârsta cerută. Aceasta înseamnă ci uni­
versităţile şi institutele sovietice au fost
deschise oricui intru cât o îngăduiau lo­
curile din laboratoare. Corpul ştiinţific
era împărţit in trei grupe: profesori, cari
dădeau cursuri independente, docenţi
cari dădeau cursuri suplimentare, asi­
stenţi cari ajutau pe profesori şi docenţi.
Astăzi grupurile s’au schimbat puţin.
Profesorii şi-au luat titlul lor, docenţii se
numesc conferenţiari, cei cari ajută pe
profesori şi conferenţiari, sunt asistenţi
seniori şi juniori, şi li s’a adăogat o nouă
categorie de « aspiranţi », adică cei cari se
pregătesc înşişi pentru cariera învăţămân­
Oră de clasă
tului ştiinţific.
Administraţia diferitelor aşezăminte a fost încredinţată Cu alte cuvinte, in 1928 o jumătate dinire studenţii univer­
unor consilii, care se aleg într’o adunare generală alcătuită sităţilor veneau din clasele muncitoreşti şi ţărăneşti, deşi pro­
din toţi profesorii, conferenţiarii şi studenţii. Lista de nume centul fireşte că se deosebea după universitate sau institut. In
alese de aceste trei grupe şi a celorlalţi aleşi de administraţia şcolile industriale şi tehnice el era cu deosebire mare. Era mic
locală, de organizaţiile economice şi sindicale, trebue să fie in şcolile de artă. Femeile alcătuiau o treime din numărul total