Page 17 - 1934-03

PREOT C. MATAŞA: CETATEA NEAMŢULUI *43

lespezi şi moluz sub care stă acoperit un trecut o incintă patrunghiulară cu o lungime de 46 şi cu
ce ne e dator încă cu multe lămuriri? Popasul, o lăţime de 40 metri, de unde se vede că Neamţul
pe care l-ar fi făcut Ştefan cel Mare sub aceste era mai mare decât celelalte cetăţi din Moldova.
ziduri după bătălia dela Răsboeni; marile lucrări Grosimea zidului, la Neamţ, era între 3 metri şi
de îmbunătăţire ce le-au săvârşit aici Petru Rareş 3 şi jumătate, astfel că numai Cetatea-Albă şi
şi Vasile Lupu; sfârşitul tragic al Domniţei Ru- Hotinul o întreceau în tărie *).
xanda; asaltul cetăţii de către armatele lui Sobieschi, La fiecare din cele patru colţuri, zidurile erau
însăşi întemeerea cetăţii şi încă atâtea alte fapte, apărate de puternice turnuri cu mai multe etaje
despre care ne amintesc doar legendele — ve­ de focuri şi cu numeroase crenele, care se înşirau
ştede frunze de toamnă — povestesc în slabe cu­ şi pe latura superioară a zidului, de jur împrejur.
lori despre o viaţă ce clocotea odinioară atât de Urmele treptelor, pe care se urcau apărătorii în
viu în jurul acestor ziduri. turnuri, se observă şi astăzi.
însemnătatea Cetăţii Neamţului merită oste­ In partea de Nord mai stau încă în picioare trei
neala să fie cercetată mai de aproape şi cele 2—3 stâlpi uriaşi, zidiţi din blocuri mari de piatră.
ceasuri, pe care le cere vizitarea ei — abătându-te Aici se afla podul peste şanţ, legendarul pod de
din drumul mare — sunt cu prisos răsplătite de piele de bivol, care se lăsa sau se ridica după voie
emoţia sfântă care-ţi rămâne multă vreme în în faţa porţii celei mari. De aici printr'o uşă mo­
suflet. numentală, tăiată în zidul cetăţii, se intra într'un
Totuş, prea puţini din mulţimea drumeţilor turn larg, de unde altă uşă se deschidea în curtea
cari trec pe la poalele ei, mai găsesc vreme pentru interioară.
o mai de aproape cercetare a acestor vrednice de In zidul turnului, spre Sud, o scară din care
cinste mini. Şi-i o pagubă mare această neatenţie, se mai văd urme, ducea la încăperile de sus şi de
pentmcă în seceta de simţiri frumoase şi de în­ acolo, deasupra, pe creastă.
demnuri înalte ale vremii de acum, cercetarea lo­ Un al doilea turn e în colţul de Nord-Vest;
curilor de glorie străbună, poate fi un puternic două uşi duc şi aici la etajul întâi şi al doilea. In
isvor de renaştere morală şi de ridicare sufletească. peretele din spre Vest se văd urmele unei scări
Dar când — mai ales — aceste isvoare de virtute turnante, de o construcţie mai nouă *).
ne stau la îndemână, e de neînţeles să nu ne fo­
losim de ele aşa cum s'ar cuveni, cel puţin pentru In colţurile de Sud-Vest şi Sud-Est au fost
educarea tineretului. două turnuri, astăzi complet dărâmate. însuşi
Al. Russo făcând o asemănare între frumuseţile zidul care le unea a dispărut complet, piatra din
naturii şi bogăţia isvoarelor istorice, pe care le el fiind luată de un oarecare Belibou şi de alţi
cuprinde pământul multor ţări din apus, cunoscute cetăţeni din Neamţ pentru diferite construcţii. De
de Români mai bine decât cele dela ei de-acasă, abia la 1896 s’a pus capăt profanării.
ne dă o minunată pagină de simţire românească. Atât în zidul din spre Răsărit, cât şi în cel de Nord,
«Amintirile istorice, legendele castelelor, care se mai află câte o deschizătură, care se vede că
sunt farmecul călătoriilor în Elveţia, de pildă, formau două ieşiri secundare.
unde sunt ?» ne spune el. * * Nu lipsesc nici acestea Inlăuntru, spre Apus, se zice că erau magaziile
la noi: sapă urmele răspândite ici colo, şi o să şi locuinţele plăeşilor şi ale oamenilor de serviciu;
ai a scutura pulberea de pe vreo cetate romană; în mijloc se afla o fântână, apa fiind adusă prin
o să găseşti săgeata unui arc dacic ori frântura unei un canal, de sus, din munte; în spre Răsărit se
săbii a lui Traian, un turn, un pod, câteva lespezi găseau biserica, apoi casele domneşti şi locuinţele
cu vechile lor inscripţii latine, singurele anale pe înalţilor demnitari.
care ni le-au lăsat vremurile de odinioară; amintiri Din al doilea rând de ziduri, care vor fi avut
mari şi simple ca şi natura care le înconjoară, tă­ bastioane ca la Suceava, în fiecare colţ, n'a mai
cute, cu gândirea gravă, singuratice şi împrăştiate rămas decât temelia.
in furtuna tulburărilor care au frământat biata Materialul de construcţie al zidurilor se com­
noastră patrie. Vei găsi locuri sfinţite de oasele pune din piatră de râu — lespezi —, dintr'o gresie
străbunilor, ori de vitejiile lor. Fă-ţi un drum din verzue care se găseşte din belşug în dealurile ve­
gândurile tale, ori aruncă în trecere o privire de cine şi pe alocuri se vede şi cărămida. Tencuiala
admiraţie înlăcrămată spre Neamţ, lasă altă lacrimă făcută din var şi nisip mare, a fost aşa de bine
în locul acela cu nume poetic, care se chiamă închegată că şi astăzi e tot atât de tare ca şi piatra.
Valea Albă, pe unde rătăcesc umbrele războini­ In unele locuri se observă în ziduri şi urmele
cilor lui Ştefan * *). unor grinzi de stejar.
Din vechea cetate — aşa cum era pe vremea lui Numai colţurile zidurilor şi intrările sunt făcute
Ştefan cel Mare — n’a mai rămas decât zidul
dinlăuntru, fără îndoială zidul cel vechiu, formând *) General Radu Rosetti: Stadii asupra chipului cum se
făptuia războiul de către Ştefan cel Mare, pag. ii.
*) Piatra Teialai. *) Car ol A. Romstorfer: Schloss Neamţa, pag. 22.