Page 18 - 1934-03

144 B O A B E D E G R Â U

din blocuri mari de piatră cioplită, material care lui prin hrubă, aurul strălucind, l-a înhăpat repede,
a trebuit să fie adus dela o depărtare mai mare. cu lăcomia cunoscută a acestui neam de pasări.
Zidul, în afară, era întărit prin 15 contraforturi întâmplarea aceasta l-a îndemnat pe bietul om
puternice, dintre care, două spre Nord, sunt mai să scormonească şi el pe urmele răţoiului şi se
groase decât celelalte. apucă de săpat, în puterea nopţii. Când era aproape
Drumul de odinioară se pare că venea din spre să ajungă de gârliciu, i se arată din întunericul
Nord-Est, din direcţia Oglinzilor, fiind făcut în hrubei o vedenie înfricoşată, care l-a lecuit pentru
formă de viaduct, pe puternici stâlpi de piatră, totdeauna de comori. S a mângâiat şi el gândind
din cari au mai rămas încă un număr de patru, la vorba bătrânească, « sărac şi curat ».
având o lăţime de cinci, o grosime de trei şi o Muntele Ţifu, pe poalele căruia este aşezată
înălţime de şapte, până la nouă metri *). Materialul cetatea, are o înălţime de aproape 600 metri şi de
din ceilalţi stâlpi a fost cărat de oamenii din veci­ pe vârful numit «La Scaune * se poate vedea
nătate. de jur împrejurul Cetăţii până la foarte mari de­
Vechiul şanţ, care trebue să fi fost foarte adânc, părtări. De sigur că la « Scaune * va fi fost şi un
înconjoară şi astăzi cetatea în partea din spre munte; punct de strajă şi de observaţie, care comunica
spre Miază-zi nu se mai vede nimic, deoarece dealul cu Cetatea. Locul numit « Başca ► de pe vârful
este năruit de ape. muntelui ne spune despre un adăpost de piatră
In jurul Cetăţii Neamţului se păstrează din bă­ pentru străjerii de serviciu.
trâni o mulţime de legende şi poveşti. Nu avem încă isvoare sigure după care să se
poată cunoaşte împrejurările în care a fost înte­
Astfel se spune că până nu demult, în urmă,
se mai vedeau gurile hrubelor şi beciurilor din meiată cetatea; astfel, nu e de mirat că părerile
cetate, unde s’ar fi aflând ascunse mari averi. învăţaţilor noştri se deosebesc în această privinţă.
Una din aceste hrube ar fi comunicat cu canalul Iată ce ne spune cronicarul Miron Costin, cu
prin care se ducea apă la fântâna din cetate şi că privire la începuturile Cetăţii Neamţului: «Din
servea ca loc ascuns de legătură şi comunicare cetăţile dacice cunoaştem Belgradul sau Cetatea
pentru cei din cetate cu un anumit loc, mai în­ Albă în Dacia inferioară. Mai sunt cetăţile Hotinul,
2
depărtat, din afară ). De altfel, faima comorilor Neamţul, Suceava... dar muza mea tace despre
ascunse în cetate i-a făcut pe mulţi să cheltuiască începutul lor. A ei să fie vina, sau a neştiinţei
mari sume de bani cu căutarea lor, ba sunt şi autorilor predecesori? Oricum să fie, e sigur că
astăzi persoane, care ar da mult să capete voie fundatorii lor au fost sau Dacii sau Romanii,
de a săpa şi de a-şi reţine măcar jumătate din ce una din două; şi apoi Domnii Moldoveni au mai
s’ar găsi. adaos un al doilea rând de ziduri şi turnuri — pre­
l
In legătură cu avuţiile fantastice pe care poporul cum se vede şi astăzi • ).
le crede ascunse în tainiţele Cetăţii Neamţului, un Profesorul N. Iorga susţine că Mănăstirea ca
bătrân din Târg mi-a povestit următoarea întâm­ şi Cetatea şi-au luat numele dela pârâul Neam­
plare, despre care auzise şi el dela alţii. ţului, de unde reiese că înainte de ridicarea cetăţii
ar fi fost prin partea locului aşezări săseşti, dela
Un om necăjit din Condreni, un sătişor chiar care şi-a luat numele pârâul ).
2
sub cetate, din câte galiţe a avut, rămăsese numai Profesorul A. Lapedatu e de părere că trebue
cu un răţoiu frumos, la care ţinea ca la un lucru să căutăm pe ctitorul acestei Cetăţi, printre primii
mare. Intr’o zi bagă el de seamă că răţoiul naibei voievozi ai ţării Moldovei ).
3
n'a mai venit acasă şi se apucă să-l caute. Cer­ A. D. Xenopol socoate că Cetatea a fost înte­
cetează prin vecini, se ia în lungul pârâului Neamţ, meiată de cavalerii teutoni şi că târgul, judeţul
scotoceşte prin pârâul Cetăţii; nu-1 găseşte nicăeri.
şi pârâul şi-au luat numele dela Cetate.
După vreo 4—5 zile, numai iacă soseşte răţoiul, Xenopol întăreşte această afirmare citând un
plin de glod şi jumulit ca vai de el. A doua zi document dela regele ungur Andrei al II-lea
omul se pune la pândă să vadă pe unde-i hoină­ (1205—1235), din care se vede că după ce regele
reşte gadina şi, nu mică-i fu mirarea, când văzu le-a înapoiat Ţara Bârsei, le mai adaugă şi «o
răţoiul intrând într'o scobitură adâncă, făcută în bucată de loc peste munţi, în Cumania, unde
pământ, sub cetate. Era aci gura unei hrube numiţii fraţi ridicară o cetate foarte tare ♦ . Şi mai
nesfârşite. departe, istoricul român arătând că depărtarea
Cum îi vine răţoiul acasă, de frică să nu-1 pră­ dintre Ţara Bârsei şi Cetatea Neamţului nu poate
pădească, îi şi face gâtul roş. Când cenătuia omul fi un motiv de a nu admite că au putut ajunge
pasărea după obişnuita rânduială gospodărească, cavalerii teutoni prin aceste locuri, adaugă: «Să
ce să găsească în guşa ei ? Un coşcogeamite na­
poleon. Se vede că zărind răţoiul în plimbările ’) Letopiseţe, Tom. III, Cronica Moldo-Poloni, pag. 495.
*) N. Iorga: Mănăstirea Neamţului, pag. 7.
*) Carol A. Romstorfer: Schloss Neamţu, pag. 21. *) A. Lapedatu, în: Notiţa Istorică, din fruntea lucrini:
•) Ş. T. Kirileanu: Ştefan cel Mare fi Sfânt, pag. 194. Cetatea Sucevei, de C. A. Romstorfer.