Page 19 - 1934-03
P. 19

PREOT C. MATASA: CETATEA NEAMŢULUI                               «45

         nu  uităm  însă  că  Germanii  erau  colonizaţi  şi  în   mânt  la  Poiana  şi  val  cu  şanţ  de  apărare  dela
         Bistriţa  şi  Rodna,  chiar  în  faţa  Cetăţii  Neamţului,   Adjud  şi  până  la  Folteşti,  iar  de  acolo  peste  Prut,
         în  Transilvania,  şi  că  deci  este  mai  mult  decât   până spre Cetatea-Albă şi Tighina » *)•
         sigur  că  acea  întăritură  fusese  făcută  de  cavaleri   E foarte firesc ca Romanii să fi făcut asemenea
         in  interes  comun  pentru  a  apăra  pasul  Tulgheşului,   lucrări şi pentru paza drumurilor din spre Nord,
         cel  mai  îndemânatec  de  trecut
         pentru  barbarii  din  câmpie,  către
         a ş e z ă r i l e   din  ţara  de  peste
         munţi * *).
           înainte  însă  de  a  trece  mai  de­
         parte  pentru  lămurirea  ce  voiu
         încerca-o  asupra  problemei  înce­
         puturilor  acestei  cetăţi,  socot  de
         folos  a  mă  opri  asupra  afirmării
         lui  Miron  Costin,  că  trebue  să
         căutăm  originea  cetăţuei  tocmai
         în  timpul  Dacilor  sau  al  Roma­
         nilor.
           In  primul  loc  trebue  r e ţ i n u t
         faptul  că  Neamţul  vine  aşezat  pe
         linia  unui  străvechiu  drum  de  le­
         gătură  între  Ardealul  de  Nord  şi
         Valea  Şiretului.  Acest  drum  încă
         bun  de  căruţă  cu  vreo  80  de  ani
         in  urmă,  iar  de  atunci  încoace,  de
         când  s'a  deschis  drumul  pe  Bi­
         striţă,  către  Piatra,  rămas  numai
         potecă  de  picior  —  se  numeşte
         totuş  din  moşi  strămoşi,  Calea
         Mare.  Dela  Neamţ  trece  în  valea
         Cracăului,  de  unde  dă  dincolo  de
         munte  în  valea  pârâului  Hangu,
         un  afluent  al  Bistriţei,  spre  a  se
         ridica  apoi  în  sus  pe  Bistricioara,
         până  străbate  in  Ardeal,  prin  Pri-
         săcani,  cale  de  cel  mult  50  km
         dela Cetate.
           Drumul acesta făcea  — prin Pri-
         săcani-Tulgheş  —  legătura  î n t r e
         Transilvania  şi  văile  Moldovei,
         încă  înainte  de  Hristos,  la  fel
         cu cel ce urma valea Trotuşului*).
           Romanii,  d u p ă   ce  au  cucerit
         Dacia,  n'au  întârziat  să-i  apere
         graniţele  din  spre  răsărit,  întărind
         trecătorile  prin  care  s'ar  fi  putut
         strecura  barbarii.  V.  Pârvan  vor­                      De sub ziduri          Foto Chevalher
         bind  despre  drumul  Trotuşului
         spune  următoarele:  «Fireşte,  Romanii,  când  au   cum  era  drumul  Neamţului  şi  drumul  Sucevei.
         cucerit  Dacia,  au  orânduit  şi  întărit  numaidecât   Sunt  ştiri,  astfel,  că  împăratul  Comod  (180—192
         acest  drum,  ridicând  cetăţi  de  pază  atât  la  Bărboşi   d.  Hr.)  a  făcut  un  val  de  apărare  în  nordul  Daciei
         cât  şi  la  Oituz  şi  făcând  întăritură  mare  de  pă­  spre a o apăra de presiunea Goţilor *).
                                                           In adevăr, presupunerea că şi Calea Mare va
          *) A. D. Xenopol: Istoria Românilor, volumul II, pag. 219.  fi fost întărită ca şi Valea Trotuşului, capătă
          *)  V.  Pârvan:  Getica,  pag.  no.  Aia  se  vorbeşte  de  pasul
         Btcaz;  cine  cunoaşte  insâ  locul,  îşi  di  seama  ci  şi  astizi  chiar,   >) V. Pârvan: începută! vieţii romane la Gurile Dunării,
        spre  a  intra  mai  uşor  in  Valea  Mureşului,  din  Bicazul  Ar­  pag. 49-
         delean  trebue  si  iei  drumul  tot  spre  Tulgheş,  prin  Valea   *) C. C. Giurescu: Cursul de istoria Românilor, ţinut in
         Jidanului.                                      1930—31, pag. 254 şi 369.
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24