Page 22 - 1934-03

148 B O A B E D E G R Â U

Veniţi în Moldova, înainte de 1200, au început mari centre comerciale de sub Coroana Ungu­
a întemeia pe cele două vechi artere de comuni­ rească, a dus de sigur la ridicarea zidurilor Cetăţii
caţie cu Ardealul, un şir întreg de târguri. Astfel dela Neamţ, menită să străjuească o atât de im­
l
cu mult drept se spune că « negoţul prin « Ţinu­ portantă cale comercială ). De altfel, îndată după
turile Tătărăşti », care de pe la 1360 se chemau aşezarea ţării şi organizarea ei sub primii voevozi,
« Ţara Moldovei », este simţitor mai vechiu decât vedem că, la Neamţ, apare şi o vamă, pentru măr­
întemeierea şi consolidarea acestei noui forme po­ furile care se schimbau pe acest drum. In deosebi
litice pentru Români * *). Vechile târguri săseşti Neamţul a fost vestit pentru comerţul cu vite.
Baia şi Şiretul au şi fost cele dintâi reşedinţe Aceeaş trebuinţă a fost slujită şi de Cetatea
domneşti între 1370 şi 1380*). Sucevii pentru calea comercială ce ducea prin
Colonizarea cu Saşi n'a fost suficientă pentru Câmpulung şi Suhard, spre aceleaşi mari târguri.
întărirea graniţelor Ungariei din spre Răsărit şi Cavalerii Teutoni, dar, în răstimpul dela 1211
încă mai puţin pentru stăpânirea pământurilor de până la 1225, cât au stat de pază în păsurile Car-
dincoace de Carpaţi. Pentru acest cuvânt Regele paţilor răsăriteni, este foarte probabil să fi pus
Ungur, Andrei al II-lea a adus în 1211 alt rând începutul Cetăţii Neamţului cu ajutorul bănesc al
de Germani, pe cavalerii Teutoni cu scopul îndoit negustorilor Saşi, aşezaţi în această regiune şi din
de a stăpâni cu armele nouile ţinuturi şi de a porunca, poate, a însuşi Regelui ungar, suveranul
converti la catolicism populaţia care le locuia. acestor locuri.
Cavalerii Teutoni, ostaşi, misionari catolici şi Cetatea, o aşa de însemnată lucrare pentru tim­
negustori sunt aşezaţi în Ţara Bârsei, având să purile acelea, cu ziduri groase de 4 metri, de o
lucreze de aci asupra «ţinutului care merge până înălţime şi lungime uriaşă, cerea în construcţia ei,
la hotarele Brodnicilor », ţinut pe care Regele li-1 nu numai cunoştinţe tehnice serioase, dar tot atât
dărueşte. Ce anume ţinuturi stăpâneau Brodnicii de importante mijloace materiale. Blocurile mari
— cari se crede că erau Români — şi până unde de piatră bună pentru cioplit, au trebuit aduse
se întindea Cumania spre Nord, nu se poate încă dela mari depărtări. Aceste mijloace erau mai
preciza; informaţiile în privinţa aceasta sunt presus şi de puterile coloniilor săseşti de aci, ca
foarte vagi. şi de cele ale primilor voievozi, până la Ştefan cel
Dintr’o scrisoare a Papei Honoriu, dela 1225, Mare, Domn, care în adevăr se dovedeşte, după
adresată Regelui Andrei, se vede că Teutonii con­ cum vom vedea, că s'a îngrijit de cetăţi şi le-a
struiseră între altele, o cetate foarte tare, dincolo întărit.
de munţii zăpezilor, în Cumania. Cetatea cea foarte tare de peste munţii zăpezilor,
Prin Cumania se poate înţelege nu numai partea de care vorbeşte scrisoarea Papei Honoriu, nu
de Răsărit a Munteniei şi Moldovei, dar chiar tot poate fi alta decât Neamţul, zidită de Teutoni,
pământul pe care-1 locuiau şi Românii dincoace cari au fost chemaţi de Regele ungur cu îndatorirea
de Carpaţi. Dovadă despre aceasta e faptul că precisă de a apăra graniţele răsăritene ale regatului
Papa stârneşte pe lângă acelaş rege, Andrei al şi de a ridica cetăţi. Cu 20 de ani mai târziu,
II-lea, să se intereseze de Vlahii din Cumania, Ungurii aduc pe călugării Ioaniţi cu aceleaşi pri­
cari erau schizmatici, adică de rit grec. Comăneştii vilegii şi îndatoriri şi-i aşează pe graniţa de Est
din ţinutul Bacăului şi vechii stăpâni de pământ a regatului.
(1400) în câmpul lui Dragoş, din judeţul Neamţ, De altfel. Neamţul se vede că făcea parte din
cu numele de Borcea, sunt o dovadă de întinderea o serie întreagă de puncte întărite pe drumul ce
Cumanilor şi către Moldova de Sus, unde întâm­ ducea în Ardeal, prin Tulgheş. Ţoponimia ne
pinăm şi astăzi vechi numiri ca Dealul şi Pârâul adevereşte acest lucru: astfel, de-a-lungul lui,
Comanului, pe lângă Tazlău. găsim mai multe localităţi care poartă numele sem­
Dar când vin Cavalerii Teutoni spre a asigura nificativ de « Cetăţuia », de obiceiu vârfuri de deal,
stăpânirea regilor Unguri asupra pământului Mol­ în apropierea drumului. Cetăţuia Altanul pe fundul
dovei, populaţia săsească era mai din vechi aşe­ Audiei, Cetăţuia dela Gura Hangului şi Cetăţica
zată în mai multe târguri, pe cele două drumuri din Răpciune. Altanul este chiar pe un vârf înalt
din Nordul ţării. Nu se putea ca Teutonii, bine de munte, de unde se vede la mari depărtări şi
înarmaţi, să nu fi ocrotit şi populaţia săsească, spre Cetatea Neamţului şi spre Hangu-Prisăcani.
de acelaş neam cu ei. însuşi numele satului Audia, dela poalele Altanului,
Oraşele Bistriţa şi Rodna aveau tot interesul ca pare a ne vorbi de străji şi de semnalizări în vreme
drumul de legătură cu Neamţul, pe care ele îl de războaie, cum e şi numele muntelui Ştirghine
întemeiaseră odată cu Şiretul, Baia şi celelalte, să (ştiri de bine) de lângă Tazlău, unde iar era
fie apărat şi întărit *). Această grijă a celor două «strajă» şi vamă.
Pe tot drumul acesta, dela Neamţ la Hangu,
*) N. Iorga: Istoria Comerţului, voi. I, pag. 75. multe locuri, dealuri şi pârae, poartă şi astăzi
*) N. Iorga: ibtdem, voi. I, pag. 77.
*) N. Iorga: ibidem, voi. I, pag. 78. *) General R. Rosetti, ibidem, pag. 7.