Page 25 - 1934-03

PREOT C. MATASÂ: CETATEA NEAMŢULUI *5»

după descălicare, regele Sigismund vroind să re­ avea «Curte», un număr de sate, care formau
aducă Moldova sub autoritatea Coroanei Ungare, * Ocolul * şi venitul Curţii, aşezând în apropierea
intră cu oaste în ţară şi trecând pe lângă Cetatea fiecăruia câte un corp de oaste ţărănească,^ « vâ­
Neamţului pe care n'o poate lua, apucă în sus, nători », pe cari de altfel îi întâmpinăm şi în do­
spre Hârlău *). Vremea descărcatului găseşte Ce­ cumentele mai vechi. Şi astăzi, sate din jurul cetăţii
tatea dela Neamţ, cum ne spune şi Miron Costin, şi din apropierea Târgului Piatra, mai poartă
numai cu un singur rând de ziduri; în forma numele străvechiu de «Vânătorii Neamţului* sau
aceasta Cetatea va fi fost doar reparată de cei o Vânătorii Pietrii *. Intr’un act din 1453, Domnul
dintâi dintre voevozi şi în deosebi de Petru Muşat,
pe care unii dintre istoricii noştri îl socot chiar
întemeetorul ei *). Miron Costin ne povesteşte că
şi Alexandru cel Bun ar fi ctitor de cetăţi, ridi-
3
cându-le din ruină pe cele vechi ).
Chiar şi aşa, cetăţuia era deajuns de tare spre
a fi un sigur depozit de mărfuri şi un bun adăpost
în faţa prădăciunilor pe care le făceau pe aceste
locuri hoardele tătare care nu aveau armele tre­
buitoare pentru asediul unei întărituri de piatră.
In faţa unor astfel de duşmani oferea adăpost
chiar şi o cetate de lemn. Şi cetăţi de acestea par
a fi fost multe pe aici, dovadă desele localităţi pe
care le întâmpinăm şi astăzi cu numele de «ce­
tăţuia *, deşi nu se cunoaşte, în pământ, nicio
urmă de zid. Chiar şi în vechime, după cum reiese
din documente, erau nume de locuri, ca de pildă
« Pârâul Cetăţilor * de lângă Câmpulung ). Această
4
localitate la 1411 mai păstra doar după nume
amintirea unora dintre aceste « Cetăţui » de lemn,
care au ars sau au putrezit.
Când însă asupra tinerei ţări încep să se ridice
din ce în ce mai cutezători, norii negri ai unor
puteri duşmane bine înarmate, cum erau Polonii
şi în deosebi Turcii — mari meşteri în asediul ce­
tăţilor din pricina vestitei lor artilerii — zidurile
Cetăţii Neamţului, în forma lor primitivă, nu
mai puteau oferi o garanţie sigură pentru asediaţi.
Faptul acesta l-a îndemnat pe Ştefan cel Mare
să refacă cetatea şi să o întărească cu încă un rând
de ziduri puternice. Ştefan cel Mare, singur, dintre
voevozii ţării a putut face această mare lucrare în
condiţiile cerute de nevoile grele ale vremii.
Avea şi meşteri — legăturile lui cu meşterii Saşi
din Transilvania sunt bine cunoscute —, avea şi
bani şi destui oameni pentru lucru dintre miile
de prizonieri, pe care i-a făcut din chiar primele Alţi vedere a Cetăţii Neamţului. (Foto Chevallier)
lui războaie.
Printre cele dintâi şi mai însemnate griji ce le-a vorbind de satul Vânători de lângă Piatra îl nu­
avut Ştefan cel Mare după urcarea sa în Scaun meşte « Vânătorii Noştri », dovadă că organizarea
a fost organizarea ţării în vederea luptelor ce erau apărării şi a târgurilor erau un fapt mai vechiu.
să urmeze, în primul loc cu vecinii săi. Locuitorii ţării er2u obligaţi ca, pe lângă bir şi
Trebuia neapărat să întărească străjile şi cetăţile diferite lucrări în natură, să lucreze şi la repararea
dând fiecărei cetăţi şi târgurilor unde Domnul îşi cetăţilor. Intr'un document din 1475, Domnul
dă unor sate diferite scutiri spunând: «Să nu ne
') C. C. Giurtscu: Cursul de istoria Românilor, ţinut la plătească nouă nici bir, nici posadă, nici podvoadă,
Universitate, 1929—1930, pag. 84. nici iliş, nici la cetate să nu lucreze ». Pentru ca
*) N. Iorga: Istoria Românilor pentru clasa 8-a, pag. 64. locuitorii să fie scoşi la repararea cetăţilor, Domnul
*) Letopiseţe, Tom. III, pag. 519. avea anume slujbaşi numiţi « pererubţi *, iar pentru
4 ) M. Costâchescu: ibidem, voi. I, pag. 82. încasarea sumelor din care se întreţineau cetăţile