Page 27 - 1934-03

PREOT C. MATASA: CETATEA NEAMŢULUI 153

deoarece vedem că Voevodul se adresează Saşilor Domnitorul, care punea acum orgoliul de a fi
din Bistriţa, poftindu-i să-i trimită meşteri buni Domn, mai presus de existenţa ţării. « Alexandru
în zidărie pentru întocmirea Cetăţii*). Vodă (Lăpuşneanu) — ne spune Cronicarul —
In adevăr că în scurtă vreme după aceasta, Ce­ vrând să intre în voia Turcilor precum se făgă­
tatea a trebuit să înfrunte asediul vestitului Sultan, duise înaintea Sultanului, că va risipi cetăţile din
Soliman al doilea « Magnificul *. De astădată, după ţara Moldovei, numai să-i dea domnia; pentrucă
cum ne istoriseşte şi Dimitrie Cantemir, Cetatea înţelegând împărăţia atâtea amestecături ce se fă­
şi-a deschis porţile, deşi — poate acum — zidurile ceau în ţară, au socotit ca să slăbească ţara din
ei erau mai tari ca sub Ştefan cel Mare şi apoi nici temelie, să nu se afle apărături; şi a poruncit,
asediatorul nu era mai iscusit şi mai puternic decât cine va risipi cetăţile din Moldova, aceluia îi va
cuceritorul Constanţinopolului, după cum nici vir­ da domnia. Deci Alexandru Vodă, făcând pe cu­
tuţile ostăşeşti ale Moldovenilor nu scăzuseră întru vântul împăratului, a umplut cetăţile de lemne şi
nimic. Intervenise totuş, acum, o mare scădere; le-a aprins de au ars şi s’au risipit. Numai Hotinul
nu mai era in fruntea ţării capul cumpănit şi ho- l-au lăsat să fie de apărare din spre ţara Leşească.
tărît de mai înainte, nu mai era
Ştefan, care-şi răsplătea vitejii
împărăteşte şi care se făcuse
aşa de iubit de ţară. Şi Rareş
era viteaz şi hotărît, nu s'a
făcut însă iubit nici de ţară şi
nici de sfetnicii lui. « Caracte­
rul său—ne povesteşte cu puţin
venin în aprecieri, un cronicar
al timpului — era de o extremă
mobilitate şi nimic nu-i lipsea
mai mult d e c â t apucăturile
c i n s t i t e . Cugetul său se
schimba necontenit: unul când
şedea şi altul când se scula în
picioare. Totdeauna cu două
gânduri şi pieziş în toate lu­
crurile, până chiar cu prietenii
săi. De atâtea ori frânsese
sfinţenia credinţii, î n c â t ni­
meni, fie din vecini, fie dintre
aliaţi, nu mai puneau niciun Ruine Foto Chevallier
temeiu pe jurămintele sale, şi
atunci se fereau mai tare, când dânsul mai straşnic Pentru acest lucru cunoaştem că niciun bine
2
se jura» ). n’au făcut ţării, că vasul cel fără de fund, măcar
Cetatea Neamţului nu mai opunea acum, lui câtă apă a-i turna într’însul, nu-1 mai poţi umplea.
Soliman Magnificul decât piatra rece a zidurilor; Aşa şi Turcul, de ce-i dai mai mult, de aceea îţi
ori cu câtă iscusinţă erau ele întocmite, lipsea cere şi-ţi face mai multă nevoie, că el, darul, îl
însă lucrul cel mai de seamă, lipsea devotamentul ştie obiceiu * *).
pârcălabului şi căldura « vânătorilor », lipsea însu­ Prin această stricare a cetăţilor, pe care a să­
fleţirea aceea sfântă care — în faţa duşmanului — vârşit-o Lăpuşneanu, dându-le foc, nu putem în­
închega ţară şi Domn într’una, ca pe vremea lui ţelege dărâmarea tuturor zidurilor, ci numai distru­
Ştefan cel Mare. Singură vitejia lui Rareş n'a gerea zidurilor din afară, a caselor din incintă şi a
fost deajuns. gospodăriei. Arzând acoperişurile, uşile şi tot
De acum încolo, nebiruita Cetate, urmând istoria lemnul care intra pe atunci în alcătuirea unei lo­
ţării însăşi, începe să decadă atât prin slăbiciunea cuinţe, însemna că cetatea nu mai putea oferi la
apărătorilor, cât şi prin treptata ruinare a zidu­ nevoie adăpostul sigur de altădată în faţa unui
rilor şi gospodăriei ei. duşman puternic.
Nu mai tărziu decât după 10—15 ani, Cetatea îndată ce împrejurările au îngăduit, cetăţile au
aceasta ca şi celelalte care făcuse odinioară fala fost din nou reparate şi încă în a^a fel că, de pildă,
Moldovei, erau socotite de prisos de către însuşi Suceava poate rezista cu îndârjire împotriva unui
atac pe care-1 întreprinse Gheorghe Ştefan împo-
*) A. D. Xenopol, ibtdem, voi. IV, pag. 229.
*) A. D. Xenopol, Tom. IV, pag. 247. Citat după Anton *) Letopiseţe, Tom. I, pag. 221 « pentru risipirea cetăţilor
Verancius. Moldovii *.