Page 29 - 1934-03
P. 29

PREOT C. MATAŞA: CETATEA NEAMŢULUI                               «55

          aceea  şi  Domnii  mai  înainte,  au  zidit  într'insa   instituţiile  popoarelor  au  fost  oglinda  conducăto­
          case  mari,  care  şi  acum  se  pot  vedea,  dar  nu  au   rilor lor.
          purtarea de grijă ce i se cade *.                  La  1733,  Cetatea  din  care  nu  mai  rămăsese
            In  adevăr,  este  cunoscută  tragica  împrejurare  în   decât  scheletul,  a  fost  vizitată  de  Grigore  Ghica
          care  nefericita  fiică  a  lui  Vasile  Vodă  şi-a  căutat   Vodă,  care  a  fost  şi  la  Mănăstirea  Neamţ,  unde
          adăpost  în  Cetate.  Domniţa  Ruxanda  reîntorcân-   s’a  închinat  cu  o  smerenie  ce  a  impresionat  adânc
          du-se  în  ţară,  târziu  după  moartea  bărbatului  ei   pe toată lumea care era de faţă.
          Hatmanul  Timus,  stătea  retrasă  la  una  din  moşiile
          ei din apropiere de Neamţ, la Preuteşti.
            Când  Sobieschi  intră  în  Moldova,  Domniţa  cu­
          prinsă  de  groază  fugi  la  Neamţ  şi  se  ascunse  in
          Cetate,  luându-şi  cu  ea  şi  o  bună  parte  din  avere,
          bani şi odoară.
            O  ceată  de  Cazaci  amestecaţi  cu  Leşi,  au  isbutit
          să  pătrundă  în  Cetate  prin  trădarea  unui  boier,
          anume  Crupenschi  şi  după  cum  ne  istoriseşte  cro­
          nicarul  «mai  multe  munci  au  muncit-o  pentru
          avuţie,  iar  pe  urmă  i-au  tăiat  capul  cu  toporul
          pe  pragul  Cetăţii.  Spun  că  au  găsit  la  dânsa  19.000
          galbeni * *).
            Câtă  avere  va  fi  avut  ea  ascunsă  la  Neamţ,
          dacă  19.000  de  galbeni,  erau  banii  pe  cari-i  avea
          mai la îndemână?
            Mai  sunt  bătrâni  cari  povestesc  că  până  nu
          prea  demult,  în  urmă,  se  mai  vedeau  pe  unul  din
          pereţii  cetăţii,  acolo  unde  Domniţa  a  fost  chinuită
          şi  ucisă,  mai  multe  pete  de  sânge  în  chipul  unei
          palme  de  om.  Se  vede  —  spun  oamenii  —  că  în
          lupta  ei  cu  ucigaşii,  se  va  fi  sprijinit  cu  palmele
          de  zid.  Urma  mâinilor  însângerate  a  rămas  de
          atunci pe peretele Cetăţii.
            Pentru  cea  din  urmă  oară  când  Cetatea  aceasta
          a  mai  jucat  un  rol  în  istoria  ţării,  a  fost  în  vremea
          lui  Mihai  Racoviţă  V.  V.,  când  s'au  răsculat  împo­
          triva  Domnului  o  seamă  din  boierii  de  frunte,
          ajutaţi  de  un  general  austriac  care-şi  avea  sediul
          în Braşov.
            Catanele  nemţeşti,  chemate  de  boierul  moldo­
          vean  Stolnicul  Vasile  Ceaurul,  şi-au  ales  Cetatea
          Neamţ  ca  centru  de  acţiune  împotriva  lui  Racoviţă.
          Conducătorul  lor,  căpitanul  Ferenţ,  a  şi  făcut  Ce­
          tăţii  câteva  reparaţii,  desfundând  şi  vechea  fân­
          tână, din lăuntru.
            La  1716,  Ferenţ  este  ucis  lângă  Iaşi,  şi  catanele
          scoase  din  Cetate  de  către  Racoviţă  Vodă  cu  aju­   Vedere în vale. (Foto Chevallier)
          torul  Tătarilor,  cari  au  făcut  în  ţară  prădăciuni
          şi robie cum nu s’a mai pomenit vreodată.          Domnitorul  Mihail  Sturza  venind  la  Mănăstirea
            Din  toată  slava  străveche  a  mândrei  Cetăţi  mol­  Neamţului,  a  cercetat  şi  Cetatea;  cu  prilejul  acestei
          dovene  nu  ajunsese  acum  două  sute  de  ani  în   vizite domneşti s’a dres şi drumul.
          urmă,  decât  adăpost  pentru  tâlhari.  Cât  timp  ţara   Lipsind  cu  totul  cuvenita  înţelegere  si  preţuire
          avea  în  fruntea  ei  oameni  mari  şi-a  făcut  şi  Cetatea   a  lucrurilor  bătrâneşti,  a  avut  şi  Cetatea  Neamţului
          datoria  pentru  ţară  cu  prisosinţă,  când  însă  au   aceeaş  soartă  pe  care  au  avut-o  la  noi  aproape
          început  să  se  perindeze  la  conducerea  poporului   toate  vechile  monumente  istorice.  Nu  numai  că
          oameni  de  jaf,  ce  putea  să  fie  şi  Cetatea  decât  un   nu  s’a  mai  gândit  nimeni  la  restaurarea  lor,  dar
          cuib al ticăloşilor mai mărunţi?                s’au  găsit  mulţi  cari  au  avut  cutezanţa  unor  ade­
            Cetatea  a  trăit  aceeaş  istorie,  pe  care  a  trăit-o   vărate  profanări,  cum  s’a  întâmplat  la  Cetatea
          şi  ţara;  de  altminterea  totdeauna  şi  pretutindeni,  Neamţului.  Multe  case  şi  beciuri  din  târgul  apro­
                                                          piat  sunt  construite  cu  piatra  luată  din  zidurile
           *) Letopiseţe, Tomul II, pag. 36.              Cetăţii.  Aşa,  se  vor  fi  pierdut  fără  urmă,  stâlpi
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34