Page 40 - 1934-03

i66 B O A B E D E G R Â U

Deodată jurul casei mele deveni pustiu. Fiecare Repede făcură ce făcură. Comandamentul mi­
mă încunjura, trecea repede pe la poarta mea litar dispuse să suplinesc pe un preot care se
şi se întorceau în altă parte cu capul ca să nu afla în concediu şi în 48 de ore să mă prezint
le pot vorbi. Se temeau, săracii. Şi refugiaţii fă­ la comandatura spitalului ostăşesc din Cluj. Scopul
ceau aluzii, că ar fi timpul să meargă acasă. Aşa era limpede. Militarii îmi vor lua cheful să fac
auziră că n’ar mai fi nido primejdie... Nu mai pacifism fără răspundere.
trebuia să scriu celor din prinsoare, să fac litur­ Mă bucuram că pot merge. Sufletul însă îmi
ghie pentru sănătatea celor de pe front. Măicuţa era greu şi amărît. Mă durea totuş că se purtaseră
mi se plânse şi ea: « De ce ţi-ai făcut atâta năcaz, aşa cu mine cei pe cari atâta i-am iubit, pentru
fiul meu!». Vecina ne-a suprimat laptele. No­ cari atâtea jertfe am adus. Aşa-i lumea... Tot
tarul indignat se declarase că nu-i permis a slăbi atât. Să mergem. De abia aşteptam să părăsesc
rezistenţa ţării cu astfel de vorbiri negândite şi satul.
nemature... In taină fiecine aştepta să vadă, ce înainte de plecare însă veni ceva, ce revărsă
va fi cu mine. lumină peste toate. Primii o scrisoare. Când o des-
— II vor destitui, zicea unul. făcui nu aflai altceva decât o frunză veştedă li­
— Nu, îl vor închide în temniţă... pită pe o foaie albă, sub ea data şi aceste cuvinte
— II vor muta... scrise de o mână subţire de femeie:
— Pe dracu!.. zicea un muncitor socialist. Nu « Sicriul de aur! »...
temeţi voi pe preoţi. Episcopul îl va certa un
pic, şi pas! (urmează) IOSIF NYIRO
Eu însă îmi ridicam capul: din ungureşte de IU« Dăianu
Totuş va fi cum am zis eu! cu desene de B. Szabi