Page 46 - 1934-03

C R O N I C A >73

mişcării ţărăneşti in Danemarca *, in care şcolile superioare întâi s'a ajuns la un nume pentru România: nu şcoală su­
populare aveau un loc de cinste. In cidul de conferinţe despre perioară populară sau şcoală superioară pentru săteni sau
Politica culturii, ţinut în 1927 la Institutul Social Român şi poate chiar universitate ţărănească, ci simplu şi tipic, şcoală
apărut in volum, şcoala superioară ţărănească era propusă ţărănească. Această curăţare de tot felul de calificative mă­
de d-1 D. Guşti ca o încununare a silinţelor de educaţie po­ reţe, ca o boabă de păstae, a făcut-o Ardealul şi întrebuin­
pulară intr’o ţară de săteni. Profesorul de sociologie, ajuns ţarea dată noţiunii acolo. Astăzi ea s'a împământenit. Avem
in 1932 Ministru al Instrucţiei, putea
să facă din această convingere teoretică
un început de aşezământ.
întâia şcoală ţărănească din România
s’a deschis la Sighet, in primăvara 1933-
Iniţiativa a luat-o doctorul Vasile Ilea,
preşedintele despărţimântului local al
Astrei şi prefect pe atunci al Mara­
mureşului. In felul acesta bătrăna Aso­
ciaţie, cu atătea drepturi la recunoştinţa
Românilor transilvăneni, îşi câştiga un
nou merit. Fapta avea însă loc după
călătoria de inspecţie timp de mai multe
zile în ţinut, a Ministrului Instruc­
ţiei, din toamna premergătoare, şi
după discuţii prelungite intre profesor şi
medic.
Datorită acestei încercări izbutite,
şcoala ţărănească şi-a făcut repede drum.
In iarna următoare, cu îndrumarea şi
sprijinul bănesc al Ministerului, ea a
apărut in mai multe părţi, in Transilva­ Clădirea in care a fest adăpostită şcoala ţărănească din Braşov
nia, unde ♦ Astra »şi-a insuşit-o şi a luat-o
in programul ei regulat de lucru, şi a apărut in Bucovina, o şcoală ţărănească românească.
îmbrăţişată de Societatea pentru cultură dela Cernăuţi. In In al doilea rând, ea s'a dovedit cu totul deosebită de treptele
şi de formele de învăţământ prevăzute
in legile şcolare ale Statului. Deşi îşi alege
şcolarii dintre ţăranii trecuţi de vârsta de
şcoală, şi mai ales dintre 20 şi 25 de ani,
şcoala ţărănească nu este o şcoală de
adulţi. învăţăceii ei fac parte dintre frun­
taşii satului, atât ca pregătire şcolară cât
şi ca bunăstare. Se urmăreşte înzestrarea
fiecărei comune cu o mână de oameni
cari să poată conduce şi să poată în­
drepta pe semenii lor. Nu e vorba, prin
urmare, de o şcoală pentru toţi; în Dane­
marca însăşi ea n’arc in toată ţara decât
între 8 şi 10-000 de ascultători, ci de o
şcoală a celor buni şi a celor tari. E o
şcoală nu de cunoştinţe teoretice, ci de
cunoştinţe pentru viaţă, de caracter co­
vârşitor practic.
Durau ei deocamdată nu e decât de o
lună. Au fost şi încercări de mai puţin,
Ascultătorii şi profesorii şcolii ţărăneşti dela Braşov dar ele nu pot să aibă numele şi rostul
unei şcoli, ci mai mult al unei demon­
deosebi, cursurile dela Braşov şi dela Roşa au fost un ade­ straţii şi propagande pentru o şcoală în pregătire. E dela
vărat model şi îndreptar de activitate viitoare în această ra­ sine înţeles că pentru un program întreg, de lecţii, discuţii
mură nouă şi făgăduitoare. şi lucrări pe teren, treizeci de zile sunt neîndestulătoare. Faţă
Deocamdată s’au limpezit trăsăturile generale ale şcolii, in de cheltuelde cerute, pe de o parte, şi pe de alta, faţă de
scopuri şi mijloace. Nimeni nu s’a gândit să aducă la noi, ca nouutea lucrului şi de neobişnuinţa ţărănimii dela noi, să se lase
un răsad, şcoala superioară populară din Danemarca. Mai internată mai mult timp intr’o şcoală, in plină vârstă a băr-