Page 29 - 1934-04
P. 29

220                                B O A B E  D E   G R Â U


            spune  că  cine  nu  l-a  urcat  —  pe  un  timp  fru­  trandafiriu  —  hlamida  strălucită  de  aur  şi  rubin
            mos — nu ştie ce înţeles cuprinde cuvântul sublim.  cu  care  se  îmbracă  treptat  tot  muntele,  de  la
              Ajuns  sus  pe  creştet  vei  trăi,  cât  vei  sta  acolo,   tăcutele  culmi  de  pe  creştet  şi  până  departe,  în
            o  viaţă  nouă,  smuls  din  grijile  mărunte  ce  ne   somnoroasele văi de pe poale, îţi dau imaginea unei
            macină  traiul  pe  meleagurile  în  care  muncim.   feerii  al  cărei  farmec  nu se  uită niciodată.  In aceste
            Acolo, pe marile înălţimi ale muntelui, pare că  clipe pare că trăieşti vraja unei poveşti dedemult.
                                                                               Robit  de  frumuseţea  priveliştii
                                                                             nu  ştii  încotro  să-ţi  îndrepţi  mai
                                                                             întâi privirea lacomă: jos, la poale,
                                                                             unde  licăreşte  şerpuirea  argintie
                                                                             a  Bistriţei  ce  aleargă  sburdalnic
                                                                             când  în  dreapta,  când  în  stânga,
                                                                             ocolind  dealurile  unul  după  altul,
                                                                             pe  care  —  parcă  anume  Ceahlăul
                                                                             i le trimite în cale să o zăbovească;
                                                                             sau  să  urmăreşti  sus,  panorama
                                                                             fantastică  a  stâncilor  ce  se  înalţă
                                                                             peste prăpăstii că-ţi îngheaţă sân­
                                                                             gele.  Dar  nu  te  poţi  îndura  să
                                                                             laşi  nebăgate  în  seamă  nici  per­
                                                                             nele  de  jnepeni,  care  se  aşază  şi
                                                                             se  încolăcesc  pe  minunatul  covor
                                                                             al pajiştilor alpine ce îmbracă mun­
                                                                             tele spre creştet.
                                                                               Aici, după ce a încetat pădurea,
                                                                             te  întâmpină  de  jur-împrejurul
                                                                             vârfului,  la  mici  distanţe,  grupuri
                                                                             de  stânci  în  formele  cele  mai  ciu-
                                                                            d a t e :   Piatra-Lată.  Scăldătoarea
            însăşi  firea  ţi  se  transformă,  şi  ea  tinde  să  pă­  Vulturilor,  Dochia,  Panaghia,  Piatra  Detunată,
            şească  mai  sus  pe  scara  unor  preocupări  mai   Piatra  cu  Apă  —  un  bloc  enorm  de  calcar,
            senine,  mai  pline  de  omenie  şi  de  duioşie.  Până  şi   Bâtca  Neagră  şi  Piatra-Sură  —  uriaşe  bancuri  de
            cel  mai  aspru  temperament,  în­
            cearcă  aici  o  sensaţie  de  înălţare
            şi de spiritualizare.
              Muntele  acesta  aşa  de  încân­
            tător  nu  e  prea  înalt,  abia  atinge
            1900  de  metri,  dar,  fiindcă  de
            jur-împrejurul  lui,  până  la  mari
            depărtări,  domină  hotărît  toate
            celelalte  culmi,  răsare  dintre  ele
            ca  un  gigant,  impunându-se  ad­
            miraţiei  călătorului  şi  prin  înăl­
            ţime,  dar  mai  ales  prin  forma
            ce-1  aseamănă  cu  o  grandioasă
            catedrală,  unde  parcă  Dumnezeu
            slujeşte.
              Dar spre deosebire de alţi munţi,
            Ceahlăul  mai  are  încă  şi  avan­
            tajul  că  oferă  călătorului,  pe  o
            suprafaţă  relativ  restrânsă,  o  ne­
            sfârşită  gamă  de  pitoresc  şi  de
            coloare.  Pe  alţi  munţi  trebue  să                Mare de neguri pe Ceahlău
            alergi săptămâni întregi ca să poţi
            vedea  ceea  ce-ţi  oferă  Ceahlăul  în  două,  trei  zile,   conglomerat;  ceva  mai  spre  Sud-Vest  se  arată
            într’un mănunchiu fermecat.                      măreaţa  privelişte  a  Ocolaşelor  cu  înfiorătoarele
              Sguduitoarea  sensaţie  de  singurătate  şi  linişte,   ţancuri  şi  poliţi  numite  Gardul  Stănilelor,  Sghia-
            minunata  privelişte  a  răsăritului,  în  care  soarele   bul  lui  Vodă  şi  Piciorul  Şchiop,  iar  către  Nord,
            se înalţă majestos, împletind — într'un zâmbet   înspre  Durău,  se  vede  Duruitoarea,  o  splen­
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34