Page 30 - 1934-04
P. 30
PREOT C. MATASA: CEAHLĂUL MUNTE SFANŢ 231
didă cascadă, care resfiră un pârâu pe pieptul margine o salbă de 7—8 blocuri uriaşe care stau
unei stânci prăpăstioase. Căderea apei dela o înăl în linie, la aceeaş înălţime, ca nişte sentinele de
ţime de peste 20 de metri, face un sgomot asur pe alte tărâmuri.
zitor, de unde băştinaşii îi zic « Duruitoare * *), La picioarele lor se desfăşoară nişte splendide
iar pârâiaşului de mai la vale, Durău. covoare de pajişti verzi, înconjurate în cercuri
Cu mult deasupra întregii clădiri de stâncă a largi de un minunat decor de brazi ce se ridică
Ceahlăului, domneşte impunător vârful cel mai spre cer ca nişte suliţi fantastice. Sub aceste poeni
înalt al muntelui, Toaca. se coboară altă terasă prin care-şi fac loc în mers
Cea mai mare parte din drumeţi fac o neier sălbatic două pârâiaşe: Bistriţa-Mare şi Bistriţa-
tată greşeală socotind că au văzut şi cunoscut Mică, formând chiar dela isvor nişte chei încân
Ceahlăul privind numai răsăritul soarelui pe vârf tătoare. Această parte, aş putea spune, este co
şi urcându-se apoi la Toacă, după care se gră moara Ceahlăului şi tocmai aici, puţini din dru
besc să coboare. Frumos e fără îndoială răsăritul meţii ce urcă muntele, se ostenesc a veni ').
Cetăţuia şi Vărăria văzute dela Casa de Adăpost
soarelui, nesfârşit de măreaţă e priveliştea dela Ceahlăul, având în vedere neamul de straturi
Toacă; dar cine n’a văzut Ocolaşele şi Gardul din care e clădit, se găseşte aşezat la răsărit de
Stănilelor nu se poate mândri că a simţit tot linia ce desparte zona calcarului cristalin de cea
farmecul acestui minunat munte. Pentru a cer a Flişului, în imediată apropiere de această linie.
ceta însă această parte a Ceahlăului — laturea lui De oparte, spre Transilvania, se desfăşoară la poa
de către miazăzi şi apus — se cere să stai sus pe lele lui imensele sloiuri de calcar, printre care
munte cel puţin 2—3 zile. străbate — în îndrăzneţe salturi — pârâul Bicaz
Sub Ocolaşul-Mare, care constitue şeaua supe dând naştere unui lac fermecător la 1.000 m alti
rioară a Ceahlăului, este Ocolaşul-Mic, o terasă tudine, şi ceva mai devale, celor mai frumoase
care înconjoară o parte a muntelui, formând pe
*) Pentru drumeţii cari doresc să cunoască o descriere mai
') Intr'o hotărnici din 1629 a Mănăstirii Buhalniţa, vor- amănunţită a Ceahlăului se recomandă de citit: Călăuza
bindu-se de Duruetoarea dc pe Ceahlău i se zice «locul unde Ceahlăului, alcătuită de Societatea de gimnastică, sport şi
este un vaet in isvoarele munţilor ». muzică din Iaşi, cum şi Călăuza judeţului Neamţ, de Preotul
Ch. Ungurcanu: Mănăstirea Hangului sau Buhalniţa, pag. 18. C. Mătasă.