Page 31 - 1934-04

222 B O A B E D E G R Â U
chei din ţară; iar de ceea parte, spre Valea Bis­ Culmea principală a muntelui sau creasta o
triţei, până la Piatra, păturile de gresie stau în­ formează vârful Toaca cu prelungirea prin Les­
vălmăşite ca nişte cărţi uriaşe, aruncate în neo­ pezi, până la Ocolaşe, pe o lungime de 4—5 km *).
rânduiala unui sbucium. Din această culme se desfac, de jur-împrejur,
întreaga creastă a acestui munte este formată ca nişte uriaşe contraforturi, alte culmi secundare
cu numeroase ramificaţii până jos în văi.
In ce priveşte vegetaţia, muntele formează trei
regiuni deosebite. începând dela 500 metri alti­
tudine, şi până la 700, se întinde, pe poale, zona
foioaselor în care domină fagul.
Urmează apoi regiunea Subalpină, care se urcă
până la Panaghie, 1.500 metri altitudine, caracte­
rizată prin pădurile de brad ce îmbracă coastele
muntelui.
Regiunea a treia, Alpină, cuprinde vârful cu
tufişurile şi păşunile alpine. Vegetaţia acestei zone
are multă asemănare cu vegetaţia arctică. Plan­
tele trăiesc aici strâns lipite unele de altele, spre a se
apăra astfel de asprimea vânturilor. Pernele de
muşchi, de afine şi de merişor sunt împrăştiate pe
platforma superioară a muntelui cu infinită bogă­
ţie de coloare şi poezie ca pe un divan imens.
Regiunea aceasta cuprinde două etaje: Cel in­
ferior se caracterizează prin frumoasele tufişuri
de jneapăn, enuper şi liliac de munte. Tufişurile
acestea, care înmănunchiază adesea arbuşti de
neamuri deosebite, se subţiază din ce în ce către
vârf, unde nu mai pot trăi decât exemplare pi­
pernicite, în tufe mici.
Spre Duruitoare. (Foto Colman)
dintr’un enorm învăliş din bancuri de conglomerat,
prin care străbat petice de calcar cu caprotine,
cum e Piatra cu Apă, urme dintr'o îmbrăcăminte
mai veche, cum şi din întinse straturi de gresie,
din care e şi clădită partea mijlocie a Ceahlăului
— între Toacă — şi Ocolaşe — numită Lespezile.
Blocurile de conglomerat, dar mai ales cele de
calcar, descompunându-se prin acţiunea apei care
le-a dantelat cu truda a mii şi mii de ani, dau
crestelor înfăţişarea unor ruini de cetăţi uriaşe sau
de figuri fantastice.
Ceahlăul se poate urca, de jur-împrejur, pe mai
multe poteci, dintre care cele mai bune — vreo
zece — sunt marcate de Societatea de Gimnastică
din Iaşi.
Cel mai scurt drum e cel ce pleacă din Durău,
trecând pe la Fântâna lui Măcărescu. Sunt vreo
7 km., drum ce se poate face, pe jos, în 4—5
ore.
Potecile însă care-ţi oferă cele mai variate şi
mai frumoase privelişti, sunt: Cea care duce din
Buhalniţa pe Piciorul Baicului — Răchitiş — De­
tunata, 12 km de mers, şi cea care duce din Taşca Toaca
—Chisirig, pe Neagra—Tumul lui Butu, la ca­
bană, circa 9 km. Pe aici se poate admira minu­ Dela limita acestor arbuşti se întinde, până sus
nata privelişte a Gardului Stânilelor, nişte pră­
păstii fără fund, şi apoi, Ocolaşele cu salbele lor ’) G. Macovei şi I. Atanasiu, « Zona interni a flişului in
de * Clipe Calcare *. regiunea viilor Bistricioara şi Bicaz ♦ .