Page 33 - 1934-04
P. 33
224 B O A B E D E G R Â U
curge apa Bistriţei, a cărei vale formează un stră- Sunt pe poalele lui atâtea locuri, peşteri, stânci
vechiu drum *). şi isvoare, cire din cele mai vechi timpuri au nu
Muntele acesta despre care Strabon ne spune miri de călugări: Peştera lui Vucol, Peştera lui
că se numea Koghenon — ce înseamnă scoică, ca Ghedeon, Peştera lui Gherman, Poiana lui Ghe-
rapace— s’a numit astfel, credem, de către ne- rasim, Poiana lui Ghenade, Piciorul Sahastrului,
Pârâul Călugărului, obcina Chiliei, Piciorul Mai-
celor şi Serafima, mai toate cu frumoasele lor
legende păstrate din moşi-strămoşi.
însuşi vârful cel mai înalt al Ceahlăului se nu
meşte «la Toacă», pentrucă, pe vremuri, de aici
se dădea prin sunet de toacă, semnalul rugăciunii
pentru sahaştrii ascunşi prin acele peşteri din
jurul muntelui. Pe de altă parte, cea mai uriaşă
stâncă de pe vârful Ceahlăului poartă din vechime
numele Născătoarei de Dumnezeu «Panaghia *.
Numele de Panaghia, dat până astăzi acestei stânci,
îl găsim în hotamicele, prin care domnii de prin
veacul al XVI-lea şi al XVII-lea întăreau dreptul
de stăpânire al mănăstirilor din jurul Ceahlăului
pe moşiile lor, în vechile hotare.
Urmă străveche despre o bătrână viaţă religi
oasă pe acest munte mai e deci şi faptul, istori
ceşte dovedit, al existenţei pe Ceahlău şi pe poa
lele lui, încă de prin veacul al XV-lea, a mai
multor mănăstiri şi schituri din care unele mai
dăinuesc şi astăzi. Mănăstirea Poienile, care pri
meşte danii dela Eremia Movilă în 1599; Mănăs
tirea Hangului, numită şi Buhalniţa mai târziu,
a fost ridicată de Miron Barnovschi la 1626, pe
Cu oile pe Ocolaşul Mic
gustorii Greci, cari cu câteva sute de ani înainte
de Hristos, plecând din cetăţile lor de pe malul
Mării Negre, vor fi ajuns tocmai prin aceste în
depărtate locuri urmând vechiul drum de legă
tură cu nordul Ardealului, drum care trecea pe
valea Cracăului şi, de acolo, spre Tulgheş pe valea
Hangului, unde şi azi se mai păstrează în popor
numele de • Calea Mare *.
Că pe Ceahlău — nu numai pe poale, ci până
sus pe vârf — s'a păstrat o veche tradiţie despre
viaţa religioasă de altă dată, avem dovadă întâiu,
în toponimia muntelui, apoi în mulţimea şi ve
chimea mănăstirilor şi schiturilor de pe el şi din
jurul lui şi apoi, unele obiceiuri străvechi cu ca
racter religios, păstrate de popor şi din care se
vede că muntele acesta şi astăzi este socotit de
localnici ca sfânt.
*) « Corăbicrul de pe Marea Neagrâ * — zice Gh. Asachi —
vede piscul cel înalt al acestui munte dela capul Mangaliei
şi pâni la Cetatea-Albâ. Locuitorul de pe ţărmurile Nistrului
vede soarele apunând dupâ masele acestui munte, iar pâstorul
Câciula Dorobanţului
nomad, dupâ ce şi-a iernat turmele sale pe câmpii Bucea-
cului, se întoarce cit re casâ având in vedere vârful Pionului
sau Ceahlâul, întocmai precum o corabie se onenteazâ după locul alteia, cu mult mai veche; Schitul Hangului
lumina farului ca sâ intre in port •: Nouvelles historiques, I, în apropiere de Durău, cu o biserică, ctitorie din
Iassy, 1859, pag. 36. 1629 a Hatmanului Gheorghe. Acest schit numit
