Page 34 - 1934-04

PREOT C. MÂTASA: CEAHLĂUL MUNTE SFANŢ 225

şi Pionul, sc ştie că avea o biserică de lemn cu de ani în urmă şi anume: Dealul Boului, Piciorul
mult anterioară ctitoriei Hatmanului Gheorghe. Baicului, Poiana lui Reţeş, Dealul Cozmului sau
Mai avem apoi Durăul, aşezare mănăstirească mai Cozmiţa, dealul Herman şi Turnul lui Budul. Dar,
veche mult decât actuala biserică; Schitul de maice, dacă cercetăm documentele rămase de prin secolul
Sofia, din Răpciune; Schitul Casiana din satul al XV-lea găsim că, pe vremea lui Alexandru cel
Săcu şi Schitul Cerebuc, care s’a făcut după 1704 Bun, era un boier de seamă cu numele de Baicu,
de către călugării dintr'un alt schit numit « Sa- căruia Domnul îi dădea lui şi urmaşilor săi, « pen-
hastrul*, care, după cum spune tradiţia, ar fi
începând chiar din epoca descălicatului. Schitul
acesta, care era aproape de vârful Ceahlăului, sub
stânci, a fost distrus de o avalanşe tocmai în ziua
de Paşti.
Dar un fapt istoric, şi mai caracteristic pentru
vechimea unei vieţi religioase pe Ceahlău, ni-1
prezintă un Hrisov din 1458 prin care Ştefan cel
Mare confirmă Mănăstirii Neamţului stăpânirea
peste un sat şi peste Mănăstirea din Hangu «în
vechile ei hotare * *), ceea ce înseamnă că în Hangu,
pe poalele Ceahlăului, încă pe la începutul dom­
niei marelui Voievod exista o sihăstrie cu mult mai
veche, înzestrată cu averi şi moşii.
Dar tot în regiunea Ceahlăului, de îndată ce
s’a organizat principatul Moldovei, Domnii au
luat în stăpânire toate pământurile şi satele şi
le-au dat mănăstirilor de acolo, cum şi unora din
boieri, demnitari de frunte ai ţării, din acea vreme,
sau poate că aceştia le aveau de mai înainte şi
Domnii numai le vor fi confirmat stăpânirea. Astfel
găsim astăzi nume vechi de dealuri şi poeni, nu­

Vedere spre munţii Grinţieşului

tru ale sale drepte şi cu credinţă slujbe ce a slujit
părintelui Domniei sale cum şi însuşi Măriei sale »,
mai multe sate din judeţul Neamţ *). Boieri mari
din neamul lui Herman găsim asemenea încă din
timpul celor dintâi Domni al Ţării: Reţeş, apoi,
a fost multă vreme pârcălab de Neamţ în timpul
lui Ştefan cel Mare. Tot astfel Cozmiţa, Budul şi
Boul, simt iarăşi familii de boieri, stăpâni de sate
şi moşii prin secolul al XV-lea şi mai târziu. Pe
mai toţi aceşti boieri îi găsim miluiţi pentru cre­
dinţa lor către ţară şi Domn cu sate şi moşii în
diferite părţi ale ţării, dar cu deosebire în judeţul
Neamţ. Ba încă într'un act dela 1638 se vorbeşte
lămurit de curtea lui Boul, tocmai acolo unde
astăzi este dealul cu acest nume, în satul Săcul,
sub Ceahlău ).
s
După cum unora dintre boieri, sau viteji cum
li se spunea la început, le dăruiau Domnii sate
şi moşii în spre graniţa de răsărit cu însărcinarea
de a apăra hotarul de năvălirile Tătarilor, tot aşa

Panaghia *) M. Costichescu: Documentele Moldoveneşti, voi. I, pag.
427.
miri care apar şi prin documente cu 3—4 sute *) Buletinul Ion Neculce, fascicola 5, anul 1925, pag. 313.
Act prin care Vasile Lupu întăreşte Mănăstirii Poenile de pe
*) I. Bogdan: Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. I, P**»- Ceahlău, moşiile sale.