Page 35 - 1934-04

2 2 6 B O A B E D E G R Â U

le va fi dat altora moşii şi în munte ca să-şi facă duşmanii au fost alungaţi, dar soarta n’a îngăduit
sate şi să apere ţara spre apus. ca viteazul să se mai reîntoarcă acasă.
Dar pe lângă materialul istoric, care dovedeşte O mulţime de peţitori, boieri de ţară şi crai
înflorirea unei vieţi religioase şi chiar a unor stră­ străini, cereau pe Ana de soţie, dar Domniţa era
vechi proprietăţi de pământuri pe poalele Cea­ neînduplecată în ţinerea jurământului dat. Des-
hlăului, s'au mai păstrat în popor şi o seamă de nădăjduită că Domnul hotărîse nunta cu toată

Pluti pe Bistriţa (Foto Chevallier)

legende care ne vorbesc din moşi-strămoşi despre împotrivirea ei, Ana ceru ajutorul unei vestite
acest fapt. Astfel voiu cita în deosebi legenda vrăjitoare. Sgripţuroaica i-1 aduse în adevăr pe
«Sahastrului • de pe vârful Ceahlăului, legenda Budul, dar log<xlnicul era acum strigoi. Budul o
Turnului lui Budu şi altele. îndemnă pe Ana să plece cu el, ceea ce şi făcu
Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui nefericita Domniţă, înduplecată de rugămintele
Alexandru cel Bun, printre curtenii cei mai de iubitului. Şi aşa, amândoi, călărind pe o nălucă
vază ai Voievodului era şi un tânăr fiu de boier în chip de cal, îşi luară sborul în spre munte,
numit Budul, pe cât de frumos pe atât şi de unde erau curţile lui Budul. Dar tocmai când
viteaz. Ispitită de vrednicia lui. Domniţa Ana, una ajunseră deasupra Ceahlăului, fiind în faptul di­
din fetele lui Alexandru-Vodă, se îndrăgosti de mineţii, au început să cânte cocoşii prin sate şi, nu­
tânărul boier jurându-şi amândoi nestrămutată mai deodată se auzi o detunătură groaznică. Fugarii
credinţă până la capătul vieţii. s'au prăbuşit la pământ prefăcându-se în stâncă.
Când tinerii se socoteau mai fericiţi şi se pre­ Se vede astăzi pe Ceahlău o piatră uriaşă, care
găteau de strălucită nuntă, iată că se vesteşte o de sute de ani poartă numele de Tumul lui Budu,
încălcare la hotarul ţării. Budul, ca cel mai de iar, din documentele rămase dela Alexandru cel
frunte dintre oştenii vremii lui, nu putea fi decât Bun, se constată că, in adevăr, printre curtenii
întâiul la locul primejdiei. S’a făcut războiu mare, Domnului, era şi un boier cu acest nume.