Page 37 - 1934-04

228 B O A B E D E G R Â U

tăi ci — pentru a-şi apăra cinstea şi mândria — din jurul lui, ca un loc sfânt, ceea cc nu se
1
s'a împrietenit bucuroasă cu moartea ). Dincolo, întâmplă decât foarte rar cu alţi munţi.
din peştera Sahastrului, pare că se văd şi acum Astfel, din timpuri străvechi se obişnueşte —
ieşind umbrele tăcute de pusnici slabi şi credin­ prin aceste sate — datina moştenită poate tocmai
cioşi, ca sfinţii de pe icoane: unii, primitori de dela locuitorii păgâni de altă dată din preajma
străini, adăpostesc în crăpături de stânci pe fu­ Ceahlăului, ca odată pe an, de Schimbarea la
garii din satele de departe ce se zăresc aici în Faţă, să se urce lumea sus, pe vârf, unde după
prada focului care le mistue, pe urma cetelor ce se făcea o rugăciune de un preot, urma masa
păgâne încărcate de prăzi şi de robi; iar, ici mai pe pajişte şi apoi jocuri şi chiuituri de clocotea
în apropiere, alţi cuvioşi, încovoiaţi de mulţimea văzduhul. E o privelişte de neuitat să vezi cum
anilor plâng şi se roagă pentru pacea a toată încă de cu noapte, în dimineaţa zilei de 6 August,
lumea şi pentru ţara lor aflată în grea cumpănă. se ridică sus pe munte, în frumosul lor port de
Dar de unde vine melodia sfântă ce umple văz­ sărbătoare, roiuri, roiuri de săteni, care întâlnin-
duhul? Sus pe vârful muntelui e Toaca, pe care du-se deasupra, sat cu sat, se bucură laolaltă de
mâinile slabe de post, dar îndemânatice la lucru farmecul pe care li-1 înfăţişează muntele lor iubit.
bun ale unui călugăr, îndeamnă pe pusnici mereu Sunt deci îndestulătoare dovezi că în jurul
la rugăciune, în vers răsbătător şi plin de armonie, acestui munte minunat s’a perindat o viaţă ome­
căruia — până la mari depărtări — îi răspund hău- nească în chip necunoscut, chiar din epoca pă­
rile muntelui în glasuri nenumărate. gână, şi că pe stratul vechilor credinţe, creştinis­
Foarte interesant mai este şi faptul că Ceahlăul mul şi-a suprapus viaţa sa, din împletirea căreia
este socotit până în ziua de astăzi de populaţia *) cu ceea ce fusese altă dată, ne-au rămas legen­
dele şi datinele care au ajuns şi până astăzi.
Astfel, atât pentru ceea ce reprezintă acest
*) Despre stânca de pe Ceahlău numită « Dochia », N. Den- munte în legătură cu viaţa din trecut a neamu­
suşianu crede ci este, ca şi celelalte « Babe » din Carpaţi, lui nostru, la ale cărui începuturi i-a stat de martor,
unul din monumentele megalitice închinate Cybelei sau Mamei ca şi prin priveliştea largă şi aşa de încântătoare
Mari, zeiţa de frunte a străvechilor locuitori ai acestui pă­ pe care o desfăşoară cu un decor de fantastică
mânt. Dim. Cantemir şi mai apoi Asachi au crezut acelaş măreţie, bătrânul rege al Carpaţilor orientali des­
lucru. fată sufletul şi chiamă ca o poveste fermecată.
Pe Ceahlău mai sunt nişte stânci in formă de trepte, numite E nu numai o aleasă plăcere, dar şi o datorie
de oameni « La Scaune ». N. Densuşianu in a sa: Dacia Pre­ ca acest minunat munte să fie cunoscut şi cerce­
istorică, pag. 463, crede că acest nume păstrat de popor din tat de noi Românii.
străvechime, aminteşte scaunele zeilor, care in vechiul cult al
popoarelor stăteau de obiceiu pe vârfuri de munţi. Piatra-Neamţ PREOT C. MĂTASĂ