Page 47 - 1934-04

238 B O A B E D E G R Â U

Mizerie, păcate, fărădelegi şi josnice fariseisme Către miezul nopţii călugărul muzicant îl tur­
răsar din câte una, parcă diavolul ar sufla prin ea. bură cu o întrebare:
Dar sunt şi de acelea care ascund bucurii, fru­ — Să nu fiu rău înţeles, — zise timid. Toată
museţe, simţiri sfinte şi izvorăsc din ele nenumă­ ziua am căutat un lucru mititel. A pierit un fluieraş
rate rugăciuni, visuri, amărăciuni, doruri de oa­ din registrul al patrulea. Am căutat şi în gunoiu.
meni cu frunţile brăzdate. Poate nici nu l-ai observat.
Dimineaţa îl găsi lângă carte şi nu o putu lăsa — Fac eu altul. Nu-i nimica...
din mână. Cea din urmă povestire vorbeşte despre Din nou stăteau duşmănoşi faţă în faţă. Vicol
o fată nenumită care avea inima aşa de curată şi a înţeles taina călugărului. In liniştea sfântă abia
fierbinte, că lumina prin haina ei... scoaseră un cuvânt. Umilitul om cu ochii înholbaţi
La fata înflăcărată am tăcut şi mă gândeam la bâlbâi:
frumoasa mea fată. Şi ea are inima aşa de curată — Nu are nicio însemnătate...
si de fierbinte. Ofiţerul însă mă zorea curios. — Dar e frumoasă legenda. De ce minţi,
Trezit din gânduri continuai: frate ?
Magistrul Vicol se supără. Călugărul şi-a încreţit sprâncenele şi ridicându-şi
— Călugărul acesta s’a adâncit de-a-binele în capul, puternic şi chel, îi trozni şira spinării, dar
legende. Peste o săptămână şi eu voiu paşte crinii îşi domoli pornirea de mânie şi râse:
câmpului şi voiu mirosi de departe eretecii, ca — Ştiu că tu l-ai luat, dar bagă de seamă, nu
sfântul Pahomie. cumva să facă şi din tine călugăr «fluieraşul •
Lumânarea de ceară se strâmbă şi apoi adormi. acela.
— Orga fetei cu inima fierbinte, — şopti în sine — Nu te doară capul de mine, măi sfânt An-
şi nu mai glumea. Recunoştea adevărul spus de tofie rătăcit. Am eu o fată frumoasă cu inima
călugăr: fierbinte.
Crucea de argint a mii de vieţi se odihneşte Tânărul călugăr căzu pe gânduri. Mânia i se
în orgă. topi, o minunată lumină se resfiră asupra feţii lui,
A doua zi căută şi ascunse darul fetei nenumite. glasul i se încălzi din nou:
— Ce fluieraş simplu, — zise el, îl desmierdă şi-l — Odată şi eu... am trimis unei fete...dar
sărută gânditor. fluieraşul a venit înapoi... De mult... Atunci
l-am aşezat pe ascuns în orgă... Dumnezeu m’a
Artistul inspirat lucra încordat. Călugării în jurul iertat... Zic, a fost de mult... Iartă-mă şi tu,—
lui se minunau şi căutau să-i fie pe plac. La amiazi şopti. — Să-ţi aducă toată fericirea mica mea
scheletul pentru noua orgă era gata. Inspirat şi unealtă...
cu mare avânt el lămurea şi poruncea planul nouii Blândul Cristos grăi din nou de pe cruce:
construcţii: — Nu vă mai culcaţi, copiii mei?...
— Veţi vedea...
Făcui şi eu o pauză. Ofiţeml meu nu zise nimic,
Numai călugărul muzicant nu zicea nimic. Era privea numai paharul şi vinul care tremura pe fund.
ca speriat, îngândurat şi supărat. Cu capul plecat Poate nici nu observase că m’am oprit. Ţigareta
curăţa fluierele şi le da magistrului, care, însufleţit, mi se stinse în mână. O aruncai în colţul casei...
le dădea tonul, le curăţa cu buzele înflăcărate, Nu mai este mult din povestire. Orga de
sufla în ele din sufletul său şi, cine ştie, ascundea argint ajunse un minunat instrument muzical.
în ele râsul, bucuria, pe care o numea după un Mia de fluiere spunea tot, dela adâncurile mării
înger, făcea locaş milostivirii şi duioşiei frunzelor turburate până la subţirile sfere ale înălţimilor.
picate, ridica sicriu sufletului copilului muribund, Călugării scriseră fericiţi în cronica lor:
mângâiere flămândului, dreptate prigonitului, cine * Fetit Georgius Vicol*.
ştie, de care va fi legat aripi de argint şi ce vor Şi magistrul George o intonă însufleţit. Cu pa­
vorbi, când se vor porni adâncimile săpate în tima tinereţii şi artei lui, aproape să treacă în extaz.
lemn. Le încerca una după alta, arătându-le ce­ — V’am creat o lume, părinte! Nu o orgă, ci
rului şi pământului şi nu se domoli până ce nu o lume a omenirii stă înaintea altarului vostru.
se umplu şi cel din urmă fluieraş de argint cu Omenirea suferindă, înjosită, scuturându-şi lanţu­
simţire omenească. rile, molipsită de mizerii, grozavă şi totuş scumpă
Aşa trecu toată ziua. Sufletu-i era liniştit si în omenire. La o singură atingere a mea, încep să
chiliuţa sa îşi puse înainte pe masă fluierul dulce plângă milioane de copii, se prăbuşesc mamele cu
al fetei cu inima fierbinte. Planuri scumpe i se braţele desfăcute şi oftează fiecare bărbat necăjit
iveau, privind misteriosul fluieraş de argint. Ca şi amărît. Aceste tonuri mătură războaie şi istorie...
un copil se uita în el, sufla să vadă nu cumva vine Cu trupul magnetizat, cu o mână demonică a
fata cu minunata inimă curată, care îşi dusese pe lovit clapele şi orga a sguduit lumea infernală. La
furiş comoara la călugării cei sdrenţoşi, ca Dum­ altă atingere, doruri fierbinţi, iubire şi poezie sbu-
nezeu să-i păzească mirele falnic şi să-i păstreze rau ca nişte porumbiei dintr'o colivie de argint.
dragostea... Pricepătorii au rămas răpiţi: