Page 56 - 1934-04

250 B O A B E D E G R Â U

şi de miez. De n’ar fi decât Eminescu, de o parte, infâşurat meşterul si fie martor cum acelaş fir, abia lisat din mână,
in manta-i, şi Maiorescu, de cealaltă, cu privirea lui ageră. se desface. Convorbiriştii, daci mai sunt, au de ce si se mire.
Aproape 75 de ani însemnau insă o sarcină şi mulţi se te­ La fel insă ca pe vremuri, Directorul «se simte *. Daci sub
meau, nu pentru viaţa, cât pentru vioiciunea « Convorbirilor ». Maiorescu « Convorbiri * avea o urzeală filosofici şi doctri­
Noul lor Director, care începe să nu mai fie nou, pentrucâ nară, sub Mihail Dragomircscu una de estetici literară, sub
sunt câţiva ani de când a primit potirul din mâinile d-lui Ion Bogdan una istorici şi sub Mehedinţi ceva antropogeo-
Mehedinţi, cu optimismul lui repede la treabă, era o chezăşie grafic, sub d-l Tzigara Samurcaş nota fundamentală este
ci poate să i-o menţie pe cea dintâi. Dar viaţa fără vioiciune de ani. Parei după fiecare popas o nouă muză, odihnită, se
se arăta aproape zadarnică. D-l Tzigara Samurcaş a izbutit scoală de pe scaunul de piatră şi duce mai departe prin ani,
dela începutul acestui an şi fără si fi lăsat pe cetitori umplându-1 de suflul ei, depozitul primit dela înaintaşi.
să bănuie ceva, si dea revistei şi această a doua însuşire. Celelalte se străvăd fiecare pe locurile şi cu rosturile lor, dar
prin lumina şi cântecul acesteea. Aşa încit istoria « Convor­
birilor literare * se poate face, fireşte, după criterii mai obiec­
tive şi in legătură cu anumite epoci ale desvoltirii spiritului
românesc, dar se poate foarte bine urmări şi in mănunchii
de ani puşi, ca fulgerele in mâna lui Jupiter, in mâna diferi­
ţilor, atât de diferiţilor directori, dela Iacob Negruzzi şi rădă­
cinile ieşene până la Directorul Muzeului de Arti Naţională
şi cufundarea deplină in muntemsm.
La o cercetare mai amănunţită a conformaţiei revistei,
pe care o dau colaborările, şi a înrâurim ei, pe care o dau

Antigona de bronz (D-na Agepsina Macri-Eftimiu)
de Miliţa Pât raşca Portret de Elena Vavylina
Bătrânele « Convorbiri ♦ au întinerit. Sunt tinere in înfăţişare, anumite sinteze şi îndreptări, ar trebui vorbit şi de rostul
care are linia arhitectonică simpli a unei clădiri de beton, de astăzi al publicaţiilor periodice, cu totul schimbat. Ceea ce
şi tinere mai ales in cuprins, cu flăcările albastre şi frământate sare numaidecât in ochi e ci, in deosebi la noi, unde colabo­
ale crezului nouei generaţii. Abia din când in când firul se rările se împrăştie, nu numai de-acum, ci încă dela < Curierul
leagă peste prăpăstii cu ceea ce a fost. Degetele nervoase românesc* şi «Albina românească*, revistele au însemnat
ale d-lui Tzigara Samurcaş, singure rămase, îl înnoadă, ca ceva in măsura în care au avut in jurul lor o mişcare şi un