Page 60 - 1934-04

254 B O A B E D E G R Â U
Nc-am întors dela gura Oceacovului sau din vederea faru­ Trebue să fim puţin ca aceşti locuitori şi ca aceşti drumeţi
lui dela Olinca, in faţa Catârleţului. Apa, in locul unde Marea fermecaţi ai întinderilor de apă şi ai desişurilor, cari nu se
se Întâlneşte cu fluviul şi cade turbureala, e aşa de puţin destăinuesc decât greu şi nu vor să vorbească prea mult, dintr'o
adâncă, încât le vine oamenilor până la genunchi şi trebue sfială firească Ia oamenii singurătăţilor. Dar cei cari au auzit
sâ fie cu mare băgare de seamă ca să nu răstoarne lotca. A de frumuseţile Deltei, să indrăsnească şi să pătrundă pe căile
fost o adevărată luptă cu scoaterea din cârlige a morunilor şi a ei mişcătoare! Se vor întoarce tot atât de bogaţi şi nu vor
nisetrilor. Toţi suntem obosiţi şi uzi, atât cei cari au muncit uita niciodată acest ţinut aşezat la marginea mării, pe unde
cât şi ceilalţi cari au Împărtăşit numai primejdia şi au venit fierbe viaţa şi se nasc legendele.
să vadă răsboiul neindurat al omului cu vietăţile adâncului.
Lotcile se Întorc pline uneori până sus cu peşte mai mărunt, CASA DE ADĂPOST. Cea mai veche casă de adăpost
puiu de crap, plătică, roşioară, sau Încărcate de averea, de in munte, pe care am cunoscut-o, n'a intrat in istoria dru­
carne şi de icre negre, a doi, trei moruni. Vâlcovul, care era meţiei dela noi şi poate astăzi niciunul din cei apăraţi sub

Mal de stânci la Insula Şerpilor

in 1830 la 3 sau 4 kilometri de Mare şi e astăzi la 14 kilometri, acoperişul ei de ploaie şi de vânturi nu şi-o mai aduce aminte.
se arată, cu uliţele lui de apă şi cu punţile inalte de unde băieţii Era in anii când Sinaia işi trimetea echipele de lucrători pe
se aruncă in clocot de spume, de bucuria întoarcerii cu noroc Vânturiş, la lucrările de canalizare. Ieşeai pe un urcuş destul
dela larg a părinţilor. de repede, prin fundul străzii Britianu de astăzi, şi te adân­
Toată această viaţă feerică a fost prinsă in vremea din urmă ceai pe Drumul Codrului, până la un loc, după vreun ceas
de aparatele cinematografice şi începe sâ cheme de aproape bun de mers, de unde o luai la mal. Plecam atât de devreme
şi de departe, cu o ispită care era odinioară numai din auzite, încât răsăritul soarelui ne-apuca deasupra. Dacă ne prindea
şi se face acum pipăită şi caldă. pe drum, ne întorceam şi-l aşteptam in iarba plină de rouă
O carte, cum e aceea, cu strălucite vederi, a lui Bematzik, până se ridica, desfăcându-se din maramele de ceaţă ale
Raiul Păsărilor, ticluită tocmai intr'o asemenea expediţie cine­ dimineţii. Nu vorbeam niciunul. Eram numai doi, un supra­
matografică şi apărută in 1929, a făcut înconjurul lumii. Oa­ veghetor de lucrări, ţăran isteţ din Teşila, şi eu, un băeţaş
meni de ştiinţă, vânători şi turişti pătrund in Deltă ca intr’o de-acum vreo treizeci şi cinci de ani, minunat de muntele
lume a lor, pe care n’ar vrea s'o împartă cu nimeni şi care singuratic, deschis deodată inaintea noastră. Porneam de cu
işi făureşte şi locuitorii şi oamenii ei aparte. noapte din Casa pădurii, aşezată pe poiana cu fagi bătrâni şi