Page 14 - 1934-05

2 6 8 B O A B E D E G R Â U

altele româneşti, precum 133 de pe vremea lui a secolului XIX, ba şi in secolul XX, relatează
Simeon Movilă, o serie de monete ale diferitelor că până prin secolul XVIII bibliotecarul putea în­
state europene moderne; la acestea se mai adaogă chide instituţia pe tot timpul iernii • din motive
vreo 150 de monete de bronz, două treimi antice de sănătate *, fără ca cetitorii sau autorităţile să
şi o treime moderne; vreo 50 de medalii moderne se scandalizeze de această stare de lucruri; iar
şi o serie de obiecte de alt soiu, precum o statuetă alţi bibliotecari în dările de seamă anuale îşi ex­
a lui Cupido, o imitaţie în miniatură a Columnei primau satisfacţia că prin reducerea orelor de
lui Traian pe postament de marmoră, idem co­ frecvenţă au reuşit «în mod excelent să stăvi­
lumna lui Antonin, 4 vârfuri mici de suliţe, o lească prea marea afluenţă • a vizitatorilor. Cărţile
bucată de pafta cu trei pietre roşii ş. a. — obiecte, erau ferite cu multă grijă de deteriorare, deci nu
care se înmulţiau mereu prin donaţii şi care evi­ se împrumutau. Şi profesia de bibliotecar era
dent nu-şi aveau locul într’o bibliotecă modernă. concepută cu totul altfel decât se obişnueşte astăzi.
Căci după concepţia nobililor ei ctitori, cari o Bibliotecarul se străduia să facă cunoscute bogă­
înzestraseră cu atâtea cărţi de mare valoare, Bi­ ţiile bibliotecii pe care o conducea prin publicaţii
blioteca din Iaşi trebuia să fie o bibliotecă mo­ savante cu caracter filologic, arhivar etc. Nimeni
dernă. Din păcate însă nu şi după organizarea nu-i cerea însă să-şi pună la încercare pregătirea
pe baza Regulamentului din 1864 şi nici după sa ştiinţifică, ocupându-se de probleme de biblio­
conducerea ei. teconomie, de călăuzirea cetitorilor, sporirea şi
Pentru a feri avutul Bibliotecii de înstrăinare şi selectarea stocului de cărţi, catalogare etc. Multe
deteriorare, Regulamentul din 1864 adoptă privitor volume a publicat şi în multe polemici s'a angajat
la bibliotecile centrale sistemul, atunci deja părăsit Gotthold Ephraim Lessing ca bibliotecar la Bi­
în apus, al aşa ziselor « biblioteci de sală • (Saalbi- blioteca din Wolfenbuttel, aşa încât deveni cu­
bliothek). Spre a înţelege motivele pentru cari noscut în toată lumea; se zice însă că n’a existat
biblioteca din Iaşi a corespuns, în acest lung răs­
timp atât de puţin aşteptărilor mari care se puse­
seră în funcţionarea ei, este necesar a se arăta pe
scurt în ce constă sistemul bibliotecar impus prin
Regulamentul din 1864.
Se ştie că în evul mediu exista obiceiul de a
expune cărţile, în anumite cazuri legându-le chiar
cu lanţuri, pe pupitre. In secolul 16 şi 17, datorită
tiparului, cărţile începură a se înmulţi enorm.
In faţa acestei avalanşe, biblioteca medievală tre­
buia să facă loc unui nou tip de bibliotecă, anume
* bibliotecii de sală». Se concentrau adică toate
cărţile pe cât posibil într’o singură încăpere, mare,
instalate fiind in nişte dulapuri încăpătoare lângă
păreţi. Cărţile inmulţindu-se, dulapurile se ridicau
şi ele tot mai sus, astfel că dela o vreme nu mai
puteau fi abordate decât cu scări sau cu ajutorul
unor galerii anume construite de-a-lungul
pereţilor.
In mijlocul încăperilor rămânea mult loc liber,
nu numai pentru mesele cetitorilor, ci şi pentru
mesele de lucru ale funcţionarilor; ba în aceeaş
încăpere mai intrau şi dulapuri şi vitrine pentru
monete, rarităţi, busturi, statuete, curiozităţi ş.
m. a.
Datorită acestui sistem cărţile puteau fi servite
pe loc, lucru foarte comod pentru cetitori, cu toate
că umblatul prin sală producea zgomot. Pe de
altă parte bibliotecarul de regulă nu prea punea
preţ pe un număr mare de cetitori. H. Uhlendahl, Depozit din • başca» înainte de anul 1932.
care face descrierea amănunţită *) a acestui tip Fotografie din Arhiva Bibliotecii
de bibliotecă veche, ce seamănă perfect cu starea
Bibliotecii Centrale din Iaşi in a doua jumătate niciun singur om, căruia bibliotecarul Lessing
să-i fi împrumutat vreo carte.
') Ia Bibliolhtken von gestern und hente. Berlin 1932, pag. Acestea s’au petrecut în secolul al XVIII-lea. Cu
145 ?• u. un veac mai târziu, « Regulamentul Bibliotecilor