Page 15 - 1934-05
P. 15

KARL KURT KLEIN: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI                       269

          Publice  *  ar  fi  putut  şi  ar  fi  trebuit  să  înlocuiască   ieşană  de  a  însărcina  cu  conducerea  bibliotecii
          sistemul  bibliotecii  de  sală  cu  un  altul.  Când  colo,   de  obiceiu  universitari  cu  interese  cu  totul  în
          de  frica  pierderii  cărţilor  sau  a  uzării  lor  prea   altă  direcţie  decât  în  domeniul  biblioteconomiei,
          repezi,  s'a  adoptat  sistemul  bibliotecii  de  prezenţă,   şi  totdeauna  fără  pregătirea  bibliotecară  necesară?
          care  a  degenerat  însă  până  la  tipul  învechit  al   Pentru  tipul  bibliotecarului  erudit  in  felul  lui
          «Bibliotecii de sală * descris mai sus, stabilin-  Lessing  avem  la  Iaşi  câteva  exemple  foarte  eloc­
                                                           vente.  Aşa  de  pildă,  în  calitate  de  bibliotecar,
                                                           Mihai  Eminescu  îşi  propuse  redactarea  unei  gra­
                                                           matici  a  limbii  sanscrite,  ceea  ce  a  şi  făcut.  Sau:
                                                           Fiind  bibliotecar,  Hajdeu  se  adresă  bibliotecii  din
                                                           Odesa  pentru  o  carte  rară  din  secolul  XVII,  <■   Hi-
                                                           stoire  des  troubles  de  Moldavie  *,  şi  se  apucă  să
                                                           o  copieze.  Iar  ani  de  zile  după  plecarea  lui  Hajdeu
                                                           dela  Biblioteca  din  Iaşi,  consulul  rus  intervenea
                                                           mereu ca să se restitue acea operă....
                                                             Tocmai  Hajdeu  era  de  altfel  prototipul  biblio­
                                                           tecarului  patriarhal,  schiţat  mai  sus.  Plecând  dela
                                                           Bibliotecă,  el  a  lăsat  «în  urma  sa  un  trecut  sgo-
                                                           motos  datorită  războiului  dus  cu  Consiliul  Uni­
                                                           versitar  de  pe  vremuri.  Evacuat  din  domiciliul
                                                           particular,  Hajdeu  se  mută  cu  toată  mobila  per­
                                                           sonală  în  Bibliotecă,  unde  ia  măsuri  să  nu  mai
                                                           intre  nici  un  cetitor,  care  desigur  îl  incomoda.
                                                           Ocazia  este  bine  venită  numeroşilor  adversari  cari
                                                           prin  Consiliul  Universitar  îl  somează  să  plece,
                                                           ceea  ce  Hajdeu  nu  se  grăbeşte  să  facă,  după  cum
                                                           se  vede  dintr’o  vastă  corespondenţă  dintre  el  şi
                                                           Consiliu » (Budac).
                                                             Cam  aceeaş  stare  de  lucruri  patriarhală  o  reo-
                                                           glindeşte  şi  ancheta  ce  fusese  înscenată  în  anul
                                                           1875 contra lui Eminescu.
                                                             Actele  procesului  sunt  publicate  *)  şi  se  vede
                                                           clar  că  totul  fusese  o  înscenare  a  partidului  la
                                                           putere  care,  prin  acuzaţia  că  Eminescu  ar  fi  sus­
                                                           tras  cărţi  şi  obiecte  din  Bibliotecă,  vroia  să  lo­
                                                           vească  în  «  Junimea  *.  Se  mai  adaogă  şi  ura  per­
                         Acelaş depozit in 1934.           sonală  a  unora  dintre  protagoniştii  înscenării
          Dulap dc broşuri« format III». Depozitare sistem Gulich-Kiel  triste,  prin  care  i  se  imputa  directorului-poet  că
                                                           ar  fi  înstrăinat  «  un  dulap  boit  galben  cu  geamuri,
          du-se  prin  art.  50:  «  Nici  o  carte  şi  nici  un  obiect   un  dulap  boit  cenuşiu,  două  foteluri  îmbrăcate
          al  bibliotecii,  sub  nici  un  cuvânt,  nu  se  va  da   cu  p*ele  şi  muşama  şi  o  masă  de  frasin  de  formă
          afară  din  sala  de  lectură,  fără  de  specială  autori­  eliptică  *;  afară  de  aceasta  mai  era  acuzat  că  ar  fi
          zare  a  comitetului  bibliotecii  ».  Iar  din  comitet   furat  sau  pierdut  99  «opuri»  în  173  volume.
          făceau  parte:  decanii  celor  patru  facultăţi,  revi­  Lui  Eminescu  i-a  fost  uşor  să  respingă  acuza­
          zorul şcolar şi bibliotecarul in calitate de secretar.  ţiile  ce  i  se  aduceau.  Pledoaria  sa  aruncă  o  lu­
            In  sarcina  acestui  comitet  cădea  toată  admini­  mină  semnificativă  asupra  stării  Bibliotecii.  Emi­
          straţia  bibliotecii,  bibliotecarul  şi  ajutoarele  sale   nescu  susţinu  că  operele  o  din  procesul-verbal
          nefiind  decât  organe  de  execuţie.  In  afacerile   al  d-lui  Primprocuror  într’adevăr  nu  se  vor  fi
          administrative  se  mai  amesteca  însă  în  mod   găsind  în  rafturi  sau  la  locul  lor,  pentrucă  sis­
          direct  şi  Ministerul,  înăbuşind  prin  aceasta  orice   temul  vicios  de  a  ţine  patru,  cinci  biblioteci
          iniţiativă  a  bibliotecarului.  Cu  un  sistem  învechit,   într’una  face  să  se  întâmple  foarte  uşor  aşezarea
          cu  o  administraţie  birocratică  formată  de  nespe-   unei  cărţi  în  capitolul  de  acelaş  nume  din  cele­
          cialişti,  era  firesc  ca  Biblioteca  să  nu  poată  pro­  lalte  biblioteci.  Astfel  eu  cred,  că  acele  cărţi  nu
          spera.  Nu  este  de  tăgăduit  că  în  postul  de  director   lipsesc  în  realitate,  ci  că  trebue  să  fie  neregulat
          au  fost  numiţi  îndeobşte  oameni  destoinici,  un   puse în bibliotecă » -).
          B.  P.  Hajdeu,  Mihai  Eminescu,  D.  Petrino.  Dar
          din  nefericire  nu  s'a  gândit  nimeni  că  funcţia   *)  De  Octav  Minar  în  lucrarea  sa  Eminescu  in  faţa  justiţiei.
          de  director  cere  toată  puterea  de  muncă  a  unui   Bucureşti 1914, pag. 41—89.
          om. Căci cum altminteri s’ar explica tradiţia     *) Minar, op. cit. pag. 83 ş. u.
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20