Page 31 - 1934-05

EMANOIL BUCUTA: P. E. N.-CLUBUL ROMAN 285

mân, căreia până astăzi n’a mai putut să-i stea care fusese mai tare decât toţi preşedinţii. Pre­
o a doua, la fel de măreaţă, alături. şedinte al secţiei româneşti trebuia să fie Bră-
Ştiu că în ♦ Ideea Europeană » de pe vremuri tescu-Voineşti, scriitorul bunătăţii! Cât a trăit el,
a trebuit să îmbrac un stil de mare sărbătoare Vasile Pârvan a înţeles să lucreze singur. Neno­
ca să nimeresc tonul şi speranţele serii din sala rocul lui a fost că şi-a luat ca ajutor de secretar,
trandafirie a Hotelului Bulevard şi s'o pot schiţa întâiu pe Dragoş Protopopescu, celălalt scriitor
român care fusese împreună cu Beza membru al
PENClubului dela Londra, dar chiar pe acea vreme
îndepărtat de Bucureşti prin numirea la catedra
dela Universitatea din Cernăuţi, sau prin călătorii
de studii în Anglia, şi apoi ca un înlocuitor al
acestuia, până s'ar fi putut întoarce la datorie, pe
mine. După dispariţia neaşteptată a lui Pârvan,
comitetul, alcătuit din preşedintele, uitat, şi din
secretarul, locţiitor de zile rele, s'a trezit cu pu­
terea pe braţe şi a păstrat-o în aceeaş formaţie,
necontestată sau neluată poate destul în seamă, până
în alegerile din 1932. E vorba, fireşte, de alegerile
de comitet ale PENClubului. Trecuseră cinci ani
de interimat. Şedinţa din Noemvrie 1923 arătase
altfel şi făgăduise altceva.
« Intre pereţi şi stâlpi de marmură s’au adunat
întâia oară membrii centrului român al clubului
PEN, la o masă care trebue să aibă totdeauna
ca arhetip Ospăţul lui Plato cu ghirlandele de
trandafiri ale gândirii. Erau scriitori bătrâni şi
în câteva rânduri. Mai bine decât mine, Victor scriitori tineri, scriitori vechi şi scriitori noui. Poeţi,
Ion Popa putuse să prindă, pe sub masă, ca să Eseişti şi Nuvelişti, după litera statutelor, şi era,
nu rănească, te miri cum, gravitatea atâtor oaspeţi, mai preţios decât atât, după adevărul acela că
cel puţin chipurile mai apropiate de el. Unele o sumă e mai mult decât punerea la olaltă a uni­
din acestea au plecat dintre noi. Ar fi păcat să tăţilor alcătuitoare, şi un fragment de atmosferă
se uite acela al lui Vasile Pârvan, pentru care încă necunoscută.
viaţa, tragică, şi elevii lui, adoranţi, au răspândit
cu predilecţie masca atentă şi întinsă înainte ca
şi cum ar asculta glasuri numai de el deosebite.
Buzele parcă şoptesc şi ele, ca şi cum ar repeta
neauzit, pentru sine, ca să nu le piardă mai târziu,
destăinuirile acelor glasuri. Victor Ion Popa n'a
mers aşa de departe. El avea în faţă, plin de ve­
selie, făcând glume şi primind împunsături, pe
un Vasile Pârvan mai vremelnic, dar chiar prin
aceasta mai viu şi mai bine cunoscut. Iată-1 cu exac­
titatea pe care n’o păstrează nicio fotografie şi
mai ales nicio prelucrare plastică, a părului as-
vârlit la întâmplare în căldura mesei, cu tonsura
monahală şi cu ceafa şi urechea lui de ţăran mol­
dovean. Sunt atât de veridice şi astăzi, încât dau
fiori, ca o prezenţă. Şi iată-1, cu sprâncenele vi­
foroase, cu nasul şi cu buzele hilare, aşa cum
l-au cunoscut atâţia, înainte să-l întunece boala
sau sarcinile tot mai numeroase şi înalte, naţio­
nale şi internaţionale. TVA'
Marcu Beza făcuse însă greşala de perspectivă, care
lui, cetăţeanului trimis de Titu Maiorescu de ani de Vasile Pârvan (desen de Victor Ion Popa)
zile la Londra, i se poate ierta, că văzuse în Vasile
Pârvan un secretar, la ordinele unui preşedinte. Se întâlneau scriitori români, dintre cari mulţi
II înşelase poate calitatea lui de Secretar general altminteri şi-ar fi rămas ca mai înainte străini sau
al Academiei Române, unde se socotea însă ur­ s'ar fi ocolit, fără alt scop decât al acestei întâl­
maşul hotărit să-l întreacă, al lui Mitiţă Sturdza, niri. Nu-i stârnise un interes de breaslă nici nu