Page 32 - 1934-05

286 B O A B E D E G R Â U

sc sărbătorea vreunul din ei. Nu se pregătiseră Şi aceasta ca direcţie de venire! Dar, după ce a
nici discursuri sau toasturi de-acasă. Discurs şi fost închegată, ca direcţie de pornire? O asemenea
toast erau chiar oprite. Cei mai mulţi nu ştiau concentrare a epocii în trăsăturile fundamentale,
cine-i chemase şi de ce veniseră. Dar un orândui- în care epoca haotică şi abia conştientă de pu­
tor era şi nici sărbătoritul nu lipsea. Se simţea terile ei, se regăseşte uimită şi-şi descopere uneori
chiar prin răceala dela început între grupele în firul roşu, rămâne, chiar după trecerea acelei epoci,
ca nişte stâlpi înfipţi din loc în loc, tumuli şi
ghergani de îndreptare, cu tot secolul îngropat în
ele între scule scumpe şi arătând mereu urmaşilor
căile gândului. Nimic mai social decât scriitorul *.
In întâia lui vreme PENClubul român s'a mul­
ţumit cu o existenţă oficială, ca o recunoaştere a
principiului de temelie al Asociaţiei şi ca o pu­
tinţă de păstrat legături cu ea. întâia adunare de
alcătuire, la care luaseră parte atâţia scriitori, mai
târziu pierduţi în mare număr pe drum, n’a fost
urmată, în cei vreo doi ani şi jumătate cât a mai
trăit după aceea Pârvan, decât de încă o adunare,
aceasta de caracter festiv. Era în zilele întâiului
congres de bizantinologie ţinut la Bucureşti. Intre
oaspeţi se afla şi marele savant catalan, Puig y
Catafalch. Spre uimirea colegilor români, dintre
cari unul, N. Iorga, fusese proclamat membru de
onoare al secţiei dela Londra, odată cu câte un
reprezentant al scrisului fiecărei ţări culte şi pro­
C. Ridulescu-Motru (desen de Victor Ion Popa) babil la arătarea lui Marcu Beza, dar n'a ştiut
picioare şi răsleţe, vorbind încet, dinaintea reci­
lor oglinzi. A răsărit şi când frânele au scăpat
deodată pentru o clipă din mâinile criticii şi tele­
garii primejdiei au trecut cu copitele lor de tuciu
peste creştete. Orânduitorul şi sărbătoritul se afla
de faţă numai în duh. El era ideea că toţi pur­
tătorii de condeiu cu năzuinţă de artă sunt legaţi
între ei prin aceleaşi ţinte, dorite şi urmărite mai
presus de orice ispite şi piedici, şi că această
comunitate, ca să fie activă, trebue să ajungă prin
punere în contact la simţul propriei solidarităţi.
Scriitorul nu creiază pentru artă decât in sin­
gurătatea personalităţii lui. închis acolo, el îşi as­
cultă propriile legi şi li se supune. Orice înrâurire
de afară primeşte numai decât tratamentul şo­
ricelului strecurat pe urdiniş în cetatea cu chi-
liuţe de aur a stupului. Numai undele vagi, aerul
plin de muzica mirosurilor grădinii, intră şi ies
nevăzute. Prin ele lucrătorii se mişcă şi prin ele
trăesc, fără să-şi dea seama, aplecaţi pe un lucru
care nu se poate naşte decât din credinţa că e
unic, fără pereche îndărăt şi într'un singur exem­
plar peste secole. Nimic mai individual decât scrii­
torul.
Dar această creaţie se alcătueşte din elemente
care sunt rupte din lumea înconjurătoare. Ea o S. Mehedinţi (desen de Victor Ion Popa)
răsfrânge şi nu poate fi auzită decât în ecourile
pentru care acea lume a pregătit urechea. Când niciodată precis despre ce e vorba, iar al doilea,
creaţia e o mare depăşire a clipei, trebue organul Pârvan, era un fel de preşedinte al centrului ro­
mai ascuţit al criticii de rasă sau e nevoie de o mân, fără să-l preţuiască destul, ei au descoperit,
trecere de vreme până la un răstimp cu sunete nu ştiu prin ce întâmplare, că veselul şi verdele
asemănătoare, pentru ca să fie în sfârşit înţeleasă. bătrân făcea parte din secţia catalană a PENClu-