Page 33 - 1934-05

EMANOIL BUCUŢA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN 287

bului. învăţat cu tradiţia Asociaţiei, el a arătat le cunoaştem numai noi. Aşa s'a întâmplat, de
poate dorinţa să-şi cunoască şi colegii literari ro­ pildă, delegaţiei alcătuită din doi mari scriitori ai
mâni la o cină împreună. In felul acesta, a doua
adunare a PENClubului român o mulţumim Ca-
taloniei depărtate, despre care puţini credeau atunci
că va fi în stare să ajungă vreodată o ţară. Ea
izbutea deocamdată un lucru mai greu şi care
putea să-i dea încredere pentru sarcina, dovedită
mai uşoară, de mai târziu: să strângă din nou
pe PENClubiştii români, cari tocmai bine înce­
puseră să-şi uite de ei.
Masa a fost dintre cele mai calde, dar nu mulţi
îşi pot aduce aminte de ea. Pârvan nu era, în
deobşte, un prieten al numărului, chiar când el
era alcătuit din scriitori, iar atunci, în deosebi, în­
ţelegea să-l înconjure pe Puig y Catafalch într'o
atmosferă, ca să amintesc de numele Asociaţiei, mai
mult eseistă decât poetică şi novelieră. Aceasta
se petrecea pe la mijlocul lui Aprilie 1924.
Participarea centrului român la adunările anuale,
care se ţin tot în altă ţară, de unde vine o invi­
tare a centrului local, şi au un caracter de adevă­
rate congrese internaţionale, se făcea regulat. Biu-
roul nu ştia insă totdeauna nici cine-1 reprezintă

I. Pillat (desen de Victor Ion Popa)
noştri, care, pe de o parte, din întârzierea pusă
în înzestrarea cu mijloace trebuitoare, şi apoi, din
lipsă de informaţie, a ajuns la Berlin tocmai după
ce congresul se încheiase şi congresiştii plecaseră
într’o excursie de a cărei urmă nu s’a mai putut da.
De altminteri, PENClubul însuşi îşi căuta pe
acea vreme formele de organizare. Surprins de
o biruinţă prea repede, el se trezise răsbit în câteva
continente, împodobit numai cu un crez ideologic
într’o singură propoziţie, ca un Apollo cu o ra­
mură de măslin în mână. începea să se simtă
nevoie de mai mult. Dovadă ceea ce găsesc în
aceeaş « Idee Europeană » din Iulie 1924, unde
îmi împlineam, cel puţin în forma unor notiţe in­
formative, sarcina pe care o aveam şi mai mult n’o
aveam, de ajutor de secretar, dacă Pârvan era se­
cretar al PENClubului român.
«Pe la jumătatea lunii florilor s’au adunat la
Washington scriitorii din toate ţările, membri ai
Clubului internaţional PEN. Sol al ţării şi lite­
raturii noastre pornise într'acolo încă dela 3 Mai,
prietenul şi colaboratorul nostru, Marcu Beza.
Starea leului împiedica şi alte plecări.
Primirea a fost vrednică de gazdă şi vrednică
şi de gândul care strângea la un loc atâta floare
a minţii. Scriitorii apăreau, lumii şi lor, ca o pu­
tere. Ei veneau ca să se cunoască şi să se apropie
nici cu ce mandat pleacă. Chemările şi ordinea şi, prin aceasta, să ducă la o cunoaştere şi la o
de zi din străinătate n’ajungeau la adresă decât apropiere între ele a ţărilor care-i trimiseseră. Scu­
după ce nu mai erau actuale. Aceasta n'a împie­ tieri ai idealului, se întâlneau pentru o pace, mai
dicat să fim foarte bine înfăţişaţi şi, fireşte, uneori adâncă decât aceea a tratatelor.
să creem şi situaţii hazlii, pe care aveam grija să Printre hotărîrile luate au fost: