Page 36 - 1934-05

290 B O A B E D E G R Â U

chiar programe de lucru comun cu alte PEN silvăneni. Ca să-i mângâie sufleteşte stareţul le-a
cluburi. Scriitori francezi mai cu seamă Maurois, învăţat limba şi a descoperit astfel România. Prin
Maurice Bedel, Colette, G^raldy, Duhamel, scriitori rugăciunile lui, în afară de socoteala oamenilor
italieni, Marinetti, Agnoletti, scriitori şi artişti ger­ şi de vitejia vitejilor, au putut să se întoarcă din
mani, Dăubler, Ponten, Roda-Roda, Thea Maria trecut în puternice forme de Stat Cehoslovacia
Lenz, scriitori polonezi, Jellenta, scriitori englezi, şi să iasă mărită ţara pe care începuse s'o iubească.
Lângă scaunul bătut în pietre
scumpe al lui Dumnezeu am
putut ajunge şi prin el. Acestea
au fost începuturile de sânge ale
legăturii noastre.
După ce timpurile s'au aşe­
zat, abatele dela Strahov a înfiin­
ţat o societate ceho-română, al
cărei preşedinte este încă. Ce vi­
zite şi studii de cunoaştere a fă­
cut ea cu putinţă, în câte fapte de
apropiere între cele două ţări,
unele mai zgomotoase şi de toţi
cunoscute, dar altele pentru tot­
deauna rămase într’o voită umbră
creştinească, s'a găsit în cei mai
bine de zece ani amestecată, nu
vreau să înşir aci. Ştiu că smerenia
înaltă a monahului ar fi îndure­
rată şi că m'ar căuta cu privirea
în mulţimea închinătorilor, ca să
P. E. N.-Clubul in parcul Mânăstiru dela Mclk mă certe. Ele sunt mai multe
decât ne închipuim şi nu e nici una
Baerlein, scriitori bulgari, Balabanov, Costov şi alţii care să nu fi pus ceva la mai bunul nostru nume
au apărut în cursul anilor, chiar în mai multe rân­ în lume şi la o mai sănătoasă încredere în sine şi
duri la întrunirile PENClubului român sau la în puteriie cele fără veştejire ale poporului.
membrii Comitetului şi au învăţat să ne cunoască Călcând pe urmele lui Iarnik, Metodiu Zavoral
la noi acasă. Scriitori români au călătorit în străi­ a ajuns la noi prin Transilvania şi prin folklor.
nătate anume ca să viziteze şi alte PENCluburi şi Limba lui însăşi are ceva din asprimea de scoarţă
au fost întotdeauna bine primiţi. In Bulgaria s’au sau de icoană a Bibliei şi din tinereţea isteaţă şi
pus chiar începuturile unei colaborări, prin tradu­ crudă a unei şezători de ţară. Intre noi, la Bucureşti
ceri şi schimburi intelectuale, care au dat câteva sau în Iaşi, cu vorba noastră iute şi neologistă,
roade neaşteptate. S'a mijlocit, la Atena, într'o întâl­ abatele ascultă, zâmbeşte şi tace. I-am fost călăuză
nire cu marele poet Kostis Pala mas şi după discuţii şi ştiu. Dar l-am văzut şi la Blaj, în sala de mâncare
cu alţi scriitori mai tineri, pentru înfiinţarea, astăzi a mitropoliei unite, cu mitropolitul român de faţă,
faptă, a unui PENClub elen. S'a luat parte la el însuşi un bariu măreţ de suflete, şi cu toţi cano­
comemorarea unor scriitori internaţionali, cum a nicii şi prelaţii întâmplaţi acolo, ca să-i facă o
fost aceea a împlinirii de 50 de ani a scriitorului curte de învăţaţi şi de smeriţi întru Domnul. Era
de idiş din Polonia, Şalom Asch. altul. Se simţea la larg. Spusa lui se împletea cu a
Dar cea mai mişcătoare serbare din acest timp lor, fără nicio silinţă. Parcă vlăstăriseră pe aceeaş
a fost poate proclamarea de membru de onoare al tulpină. Nici biblioteca barocă din mănăstirea de
PEN Clubului român, singurul pe care îl avem, departe, nici Maica Domnului cu mantie albastră,
a abatelui Metodiu Zavoral. Această proclamare o de Durer, din Pinacotecă, nici întreaga tradiţie
făcea însuşi Ministrul Cultelor şi Artelor, d-1 romană, atât de vii la el acasă şi înconjurându-1 cu
Alexandru Lapedatu, la o cină anume întocmită, un chenar străin, nu se mai simţeau dincoace.
într’o seară de Mai 1928. Stareţul alb, cu inel alba­ Sub hainele de înalţi prelaţi si prin rama de aur
stru de episcop catolic, e nu numai cel mai mare ora­ a bisericii catolice, ţăranii ardeleni şi ţăranul ceh
tor bisericesc al ţării lui, dar şi un scriitor foarte citit. se simţeau aproape ».
« Povestea, care-1 leagă de noi a abatelui Zavoral, Participările prin delegaţi împuterniciţi in regulă,
o cunosc astăzi şi copiii. In timpul războiului, la adunările anuale, au dus, în afară de foloasele
sălile sihăstriei lui de deasupra oraşului Praga, se prezenţei şi ale legăturilor individuale, la o cola­
schimbaseră într’o casă samariteană care adăpostea borare efectivă. Existenţa PENClubului român a
răniţi. Printre ei se nimeriseră destui români tran­ putut fi urmărită în publicaţiile internaţionale ale