Page 41 - 1934-05
P. 41

EMANOIL BUCUTA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN                             295

        şi  soţiile  celor  doi  scriitori,  şedinţele  PENClubului   câte  o  zi  puteam  să  vedem  Casa  ovreiască  din
         puteau  număra  nu  mai  puţin  decât  cinci  Români.   Varşovia,  unde  ne  primea,  ca  o  elegiacă,  dar
         Faima  împărătescului  oraş  a  ispitit  între  zidurile   îmbietoare  gazdă,  însuş  Şalom  Asch,  cu  o  întreagă
         lui  lume  şi  probleme.  Atât  că  vechea  ospeţie   expoziţie  în  jurul  nostru,  de  cărţi,  reviste  şi  gra­
        vieneză  şi  frumuseţe  a  locurilor  au  avut  grijă  să   fice,  a  literaturii  de  idiş.  Descopeream  acolo  lucrări
         nu  lase  prea  mare  răgaz  lucrului.  Cei  mai  activi   şi  autori  dela  noi,  pe  cari  nu-i  cunoşteam  de-acasă.
         membri  s'au  dovedit  şi  de  rândul  acesta  Francezii.   Evreii  polonezi  puteau  să  arate  această  informaţie
         Pe  lângă  nelipsiţii  Jules  Romains  şi  Benjamin   bogată,  pentrucă  au  un  centru  al  lor,  la  Vilna.
         Cr^mieux,  a  apărut  Julien  Benda,  filosoful  eseist   Câte  un  mare  liric  locuia  în  faţa  Bucovinei  noastre,
        de  la  Nouvelle  Revue  Franţaise,  care  a  prezidat   într'o  fermă  pe  dealurile  Ceremuşului  de  pe  malul
         una  din  adunări.  Propuneri,  moţiuni,  discursuri,   stâng,  şi  voia  să  ştie  tot  felul  de  amănunte  despre
         intervenţie  pentru  aşezarea  din  nou  în  şea  a  unei   scriitorii  şi  viaţa  românească,  de  care  se  simţea
        discuţii  care  alunecase,  glume,  avânt,  curtenie  şi   foarte  aproape.  El  şi  alţii  se  legau  maicuseamă
        uneori  mână  tare,  toate  erau  puse,  cu  voe  bună   de  delegaţia  românească,  pe  care  o  urmăreau  şi
        şi  luare  aminte,  la  îndemâna  liniştitului  John   călăuzeau  în  toate  părţile,  în  propriile  taine  şi
         Galsworthy,  ca  să  ţie  în  făgaşul  cel  bun  atâtea   în  tainele  ţării  slave  din  câmpiile  Vistulei.  Nisi­
        fiinţe  aprinse  şi  gata  să  se  ciocnească.  Meritele   purile  pe-aici  sunt  ţinute  în  loc  de  plantaţii  nesfâr­
        centrului  francez  pentru  ceeace  PENClubul  a   şite  de  pini,  care  aduc  aminte  de  celelalte  plan­
        izbutit  să  ajungă  ar  fi  vrednice  de  cea  mai  caldă   taţii  de  pini,  ale  Hohenzollernilor,  din  întinderile
        preţuire,  dacă  n'ar  fi  tot  el  care  a  adus  cu  sine   de  depozite  glaciare  ale  Prusiei.  Viaţa  oamenilor,
        obiceiul  de-acasă  al  punctelor  de  vedere  politice   primejduită şi ea, încă din zilele şleahtei, să fie
        şi  al  principiilor  doctrinare  cu  valoare  în  sine.  Mă
        tem  că  bună  parte  din  zbuciumul  de  astăzi  al
        PENClubului  faţă  de  biruinţa  în  atâtea  ţări  a
        curentelor  dictatoriale  de  dreapta  se  datoreşte
        acestei  înrâuriri  franceze.  Mi-aduc  aminte  că  la
         Bruxelles,  când  protestam  în  plină  şedinţă,  nu
         mai  ştiu  cu  ce  prilej,  că  a  discuta  mai  departe
         cum  se  discuta,  însemna  să  facem  politică;  Georges
         Duhamel,  care  şedea  pe  scaunul  din  faţa  mea,
         s’a  întors  către  mine,  cu  privirea  lui  spirituală  de
         sub  ochelarii  puşi  pe  după  ureche,  şi  mi-a  zis
         mirat  într’adevăr:  «Crezi  că  facem  altceva  aici
         decât  politică?»  O  politică  a  drepturilor  omului
         şi  a  libertăţii  oricărei  păreri  rostite  artistic,  dar
         nu  mai  puţin  o  politică  şi  care  a  dus  la  conflicte
         atât  cu  lumea  de  afară  cât  şi  în  sânul  însuş  al
         asociaţiei.  Francezii  au  fost  în  această  privinţă
         neînduplecaţi.  Am  impresia  că  liniştea  nu  se  va
         putea  întoarce  decât  atunci  când  puterea  lor  va
         fi  înlocuită  sau  slăbită.  Pentruca  PENClubul  să
         nu  sufere,  va  trebui  să  se  găsească  altcineva  cu
         aceeaş  râvnă  pentru  idee,  simţ  al  organizaţiei  şi
         ştiinţă  a  conducerii  din  umbră,  pe  care  le  exer­
         cită  până  astăzi  scriitorii  francezi.  Lucrul  e  din
         cale  afară  de  greu  şi  PENClubul  va  merge  mai
         departe,  încă  multă  vreme,  pe  acelaş  drum  semănat
         de primejdii.
           In  1930  PENClubul  poposea  la  Varşovia.  Centrul
         românesc  era  înfăţişat  de  Jean  Bart  şi  de  loc­
         ţiitorul  de  secretar.  Radu  Dragnea,  care  se  afla
         in  acel  timp  în  capitala  Poloniei  ca  ataşat  de          Dubrovnik (Ragusa)
         presă,  a  însoţit  pretutindeni  pe  delegaţii  români
         şi  lucrările  congresului,  crescând  astfel  reprezen­  ridicată  şi  purtată  din  loc  în  loc  de  vânturile
         tanţa  noastră  cu  încă  un  membru.  Şedinţele  au   istoriei,  a  trebuit  să  fie  prinsă,  deopotrivă,  de
         fost  instructive  şi  strălucite.  Cadrul  lor  s’a  păstrat   aşezăminte,  ca  biserica  latină,  sau  de  idealuri,  ca
         măreţ,  atât  când  a  fost  vorba  de  discuţii,  cât  şi   panslavismul,  care,  după  ce  a  apus,  cel  puţin
         când  a  fost  vorba  de  festivităţi.  Planul  zilelor  şi   deocamdată,  ca  panrusism,  îşi  mişcă  astăzi  pendulul
         împlinirea lui au fost uimitoare şi fără greş. In  de aur între Varşovia şi Praga. Pe o piaţă de-aici
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46