Page 42 - 1934-05

296 B O A B E D E G R Â U

Mickicvici dc marmură aşteaptă mereu, chiar şi Scriitorii francezi, doctrinari ai libertăţii şi ai
dupăce unitatea Poloniei e un fapt împlinit In Revoluţiei, pe cari ii vedeam îndărătul moţiunii,
câte o altă zi eram prin Cracovia, cu palatele şi împinseseră iară lucrurile prea departe. Tragedia
şcolile ei de demult, pe unde ne pierdeam căutând pentru noi, tragedie amestecată ca în antichitate
urme de-ale Moldovenilor învăţaţi din veacul al cu antracte de comedie, era alta. Şi, când zic: noi,
XVII-lea. Pe lespezile curţii închise între clădiri mă gândesc nu numai la Români. In cazul celor
mai multe centre, dacă nu există
o atârnare faţă de guverne,
există însă o destul de strânsă
legătură de colaborare. In unele
ţări PENClubul seamănă ai­
doma cu o simplă secţie a
unui serviciu de propagandă
în străinătate. Centrul primeşte
o subvenţie, delegaţii la adu­
narea generală capătă cheltuie­
lile de drum din aceleaşi fon­
duri, iar, dacă însăş adunarea
generală se face în acea ţară,
după încuviinţarea prealabilă
a guvernului, acesta ia asupra
lui organizarea şi mai cu seamă,
finanţarea. In asemenea îm­
prejurări i-ar fi stat bine PEN­
Clubului naţional să se ridice
într’o bună zi ca judecător al
propriului guvern! Dar mai
Penclubiştii la Rab, insula dalmatină era ceva, m2i adânc. In ţările
din centrul şi din răsăritul
a bibliotecii jagelone auzeam paşi cunoscuţi; la Europei, PENClubul, atât prin membrii cât şi prin
reprezentaţia sub cerul plin de stele, din tinda activitatea lui, nu mai arată de fel ca o mişcare de
cea mare a Palatului Regal, a unei piese din zilele stânga. Un patriotism sigur de sine şi care poartă pe
Movileştilor, ni se părea că nu suntem singuri şi umerii lui, fără să-i simtă greutatea, mantia cu stele
că boieri din cronici ascultă lângă noi. a celor mai înaintate cuceriri sociale şi politice,
In 1931 PENClubul, chemat în Olanda, apărea umple asociaţia cu spiritul lui şi-i duce paşii. De­
la Amsterdam. Datorită împrejurărilor din ţară, claraţiile de internaţionalism cu orice preţ sunt în­
unde era de putină vreme Prim Ministru un tâmpinate cu neîncredere şi nu sunt puse în aplicare
membru de onoare al PENClubului englez, pentru decât intr'o oarecare măsură. De aici şi primej­
întâia oară după atâţia ani centrul român nu-şi dia de rupere în două a PENClubului, furat prea
putea trimete un reprezentant. Noroc numai că mult de controversele politice ale timpului şi în­
el avea un membru al său la Haga, pe Ştefan cercând să ridice un steag pe care cei mai mulţi
Neniţescu, ataşat de presă, care a primit însăr­ din comunitate nu-1 mai pot recunoaşte ca fiind
cinarea să ia în numele nostru parte la adunai ea al lor.
generală. Lucrarea ei de căpetenie a fost o moţiune In 1932 PENClubul ajungea însfârşit, după ce
destul de buclucaşe, dacă nu începutul, cel puţin atâta se ferise, la Budapesta. Noi, Românii, şi
vestitorul necazurilor de mai târziu. PENClubul împreună cu noi şi alţii, nu fuseserăm prietenii
înţelegea să facă răspunzătoare guvernele pentru acestei idei, din temere tocmai pentru ideile cele
orice om prigonit sau întemniţat pentru ideile lui. mai dragi ale PENClubului. In nici o ţară na­
Moţiunea trebuia să găsească, prin membrii PEN­ ţionalismul nu e astăzi mai vulcanic şi toată
Clubului, cea mai mare publicitate. Când m'am viaţa publică organizată ca un protest împotriva
dus la Prim Ministru ca să-i cer părerea, atât ca unei aşa zise nedreptăţi a istoriei. In ce privea
om de Stat cu puterea în mână cât şi ca membru în deosebi pe Români, Iugoslavi, Cehoslovaci,
de onoare al Asociaţiei noastre, am fost zeflemisit Austrieci şi Italieni, ne puteam găsi în starea să
şi împiedicat să împlinesc porunca Londrei. Aceasta fim prinşi în valurile acestui protest. Au fost
nu mai era o iniţiativă de ordin literar, ci dea- clipe când ne-am îndoit dacă lucrul nu s’a întâm­
dreptul o acţiune politică în care PENClubul plat: înaintea Ungariei milenare făcute din flori
n’avea nici dreptul nici pregătirea să se amestece. în grădina unei staţii balneare de pe lacul Bala-
Niciodată nu m'am bucurat mai mult că nu ton, a plimbării oficiale prin piaţa provinciilor
mi-am făcut datoria. Eram şi eu de aceeaş părere. înstrăinate, sau a cuvântării lui Jules Romains