Page 43 - 1934-05

EMANOIL BUCUTA: P. E. N.-CLUBUL ROMÂN 297

dela masa primăriei Budapesta. In al doilea rând, şi şervete de o strălucire anglo-saxonă la un restau­
scriitorii unguri înşişi «e găseau desbinaţi într’un rant londonez, s’a revărsat însă în lumea largă
grup foarte aproape de principiile politice ale i a prins mai mult poate decât orice aşteptări.
Ungariei de astăzi, care organiza congresul PEN se adăuga astfel conştiinţa unei mai mari puteri
Clubului, şi altul, mult mai aproape de princi­ şi freamătul, mai greu de înfrânat, al ideologiilor
piile PENClubului însuşi şi exclus dela program. continentale. PENClubul încăpea încet pe planul
PENClubul s'a găsit în împrejurarea, destul de înclinat al acţiunii. Ceeace se înţelegea dela sine
neplăcută, să fie găzduit şi sărbătorit de cel din­ înainte, că organizaţia, in ultimă analiză, lucrează
tâi şi să ignoreze sau să ia contact mai mult pentru pace şi că punerea la un loc a scriito­
clandestin, ca să n’aducă jicnire gazdei, cu cel rilor de diferite naţionalităţi înseamnă cel puţin
de-al doilea, cum a fost vizita la scriitorul ostra­ o manifestare a unei dorinţe şi putinţe de apro­
cizat Hatvany. Centrul român era înfăţişat de piere între naţiuni, căuta o formulare precisă. Ea
Victor Eftimiu şi de locţiitorul de secretar. era încă destul de generală şi putea întruni,
• Scriitorii din toată lumea, cari s'au adunat la cum a întrunit, toate voturile. S'a auzit întâia
Budapesta pentru o săptămână de cunoaştere şi oară la Haga şi şi-a găsit loc în statutul Fede­
de lucru, n’au uitat să pună in ordinea de zi a raţiei Internaţionale a PENCluburilor, cu urmă­
congresului lor problema păcii. Ea avea această toarele trei puncte:
formulare: In ce fel membrii PENClubului pot i. Literatura, dacă ştie de naţiuni, nu ştie de
servi cauza păcii în afară de orice politică, şi hotare, şi schimburile literare trebue să rămână
urma să fie organizată de delegaţia germană
ca o serie de comunicări şi de discuţii. In ziua
hotărită s'a constatat că delegaţia germană
făcuse mai mult decât i se ceruse, dar nu
ce i se ceruse, şi marea şedinţă n'a mai pu­
tut să se ţie. Aceasta n’a împiedicat apariţia pă­
rerilor în materie şi de-atâteacri ciocnirea lor
de fulger. Pacea se pare că nu poate fi discutată
niciodată în linişte, nici chiar între pacifişti.
O adunare internaţională de scriitori nici
nu se poate închipui fără această preocupare,
ca de altminteri, orice adunare la fel, de
orice breaslă. Pacea începe, să fie ca ocea­
nul, mijlocul de legătură între cele mai
depărtate popoare şi o stare firească inter­
continentală. Să o primim ca atare si să ne
încredinţăm ei. Să înţelegem în acelaşi spi­
rit, mai larg, şi luptele care se dau pentru
ajungerea până acolo, la orizontul oricărei
linişti, cu mirajul unei lumi noui mai bune
şi cu plutirea fără piedică sub constelaţiile,
aproape să le apuci cu mâna, ale tuturor
idealurilor. Suntem doar mai în domeniul
oamenilor de închipuire decât oriunde aiurea.
Oricui pe pământ i s'ar putea închide, cu lan­
ţuri de datini şi de imperative, un fragment de
lume, dar nu lor. M'am trezit de aceea luând
parte şi eu la discuţie şi ajutând-o, cât mă iertau
puterile, să înainteze, cu toate că aş fi vrut-o
lăsată în seama altor cercuri şi prilejuri...
Când este vorba de atitudinea PENClu­
bului faţă de problema păcii, am avut im­
presia chiar la Budapesta că s’ar putea strânge
elementele unui adevărat istoric al ei. La John Galswonhy intr'un grup de scriitori la mijloc: la stânga lui
început, la acel început când a fost numai Jules Romains şi d-na Dawson Scott, la dreapta Duhamel.
cuvântul dela Londra ,se urmărea crearea de
legături între scriitorii tuturor ţărilor, cunoaşterea tot timpul neatâmate de accidentele vieţii poli­
lor personală prin schimb de vizite, putinţa discutării tice a popoarelor.
împreună în fiecare an a unor probleme generale. 2. Membrii PENCluburilor cred că, în orice
Mişcarea, din jurul unor mese cu sticlărie, tacâmuri împrejurări şi cu deosebire în timp de răsboiu,