Page 45 - 1934-05

EMANOIL BUCUTA: P. E. N.-CLUBUL ROMAN 299

asemenea cu literaturile sârbă, cehă, poloneză; M'am deprins cu apariţia lui înaltă şi dreaptă,
opere reprezentative vor apărea şi din ele la timp. cu vorba cumpătată şi împăciuitoare. L-am cetit.
E poate cea mai frumoasă sarcină lăsată literaturii: In seara întâia ştia de o revistă la care scriam,
să deschidă o poartă către sufletul altor popoare. cu un orizont larg, «Ideea Europeană*. Mai
Până acum porţile noastre către sufletul popoa­ târziu putuserăm să vorbim şi de alte lucruri ro­
relor vecine au rămas zăvorite. PENClubul mâneşti. Se informa, după Budapesta, unde con­
român a cutezat să strice rugina şi să tragă puţin gresul PENCluburilor a fost pus la atât de
zăvorul. Cei de dincolo au făcut ochi mari de grea încercare şi bunul preşedinte trebuia să ni
uimire şi de bucurie. se arate pentru cea din urmă oară, se informa
Cei zece ani de viaţă ai PENClubului, pe când vor putea scriitorii din toată lumea să se
care am încercat să-i schiţez aci, mai ales în adune şi la Bucureşti? Scriitorii din toate ţările
răsfrângerea lor românească, şi-au avut însă o pământului se vor putea strânge în capitala Ro­
încheere dureroasă. Preşedintele lui, marele ro­ mâniei, mai curând sau mai târziu, dar fără el.
mancier englez, John Galsworthy, a murit pe John Galsworthy ne-a părăsit pe neaşteptate, cu
neaşteptate. Schimbarea preşedintelui român a tâmplele abia încununate de Premiul Nobel.
corespuns şi cu schimbarea preşedintelui interna­ Nu ştiu dacă trecuseră două săptămâni de când
ţional. Wells e un scriitor de dimensii, dar l-am îmi răspunsese mulţumind la telegrama mea de
văzut prezidând şi nu m’a ajutat prin nimic să felicitare. Mă gândisem chiar la întreprinderea
uit pe Galsworthy. Să mi se dea voe să sfârşesc de spaimă a unei «Forsyte Saga * în româneşte,
prin acest slab plâns de clopote. Anii nu sunt romanul cuprinzător cât o lume, aparte, dârză şi
decât nişte ţesătoare, la mii de răsboaie, ale biruitoare, societatea de mijloc engleză, cu atâtea
amintirii. rădăcini in viaţă. Cred că am stat de vorbă şi
«Iată că se apropie opt ani de când l-am cuno­ cu omul dela noi, care trebuia să se încingă la
scut pe scriitorul englez John Galsworthy. Nu munca cea grea. Veţi zice că astăzi cu atât mai
cetisem încă nimic din el şi nu mi-1 închipuiam mult trebue să stăruim, pentru amintirea bătrâ­
in niciun fel. Eram în întâiele mele zile londoneze, nului prieten plecat pentru totdeauna dintre noi.
nişte zile strălucite de Maiu, cu adevărate pă­ Dar unde mai e dorinţa ca să-i facem o bucurie,
duri de bujori înfloriţi în toate colorile, în Kew gândul că întâiul volum avea să încapă în mâinile
Garden. Flămânzeam de viaţă engleză şi o căutam lui, amestecul lui viu în toată această punere la
în toate părţile. Şi într’una din seri Beza m’a cale şi împlinire treptată a ei, care, fără el, îşi
dus la o cină a PENClubului. pierd orice reazim? Răsfoiesc numărul din Fe-
Când am ajuns, într’o sală lungă de restaurant vruarie al revistei PENClubului englez, «P. E.
la etaj, grupuri, grupuri stăteau de vorbă, creşteau N. News*. Două pagini sunt acoperite de te­
şi se desfăceau. Intr’un colţ al mesei plină de cri­ legramele de părere de rău, aşezate cinstit după
staluri se frământa un domn îmbrăcat în haine alfabet. Intre Polonia şi Spania o întâlnesc şi pe
de seară fără greş, spunând ceva, când la dreapta, a României, şi îmi recunosc textul trimes cu du­
când la stânga, răguşit, mai mult scurt, cu ochii rere adevărată, într'o dimineaţă cu fulgi mari,
albaştri, cu mustaţa de un galben copt bătând în cari începeau să aştearnă ca un giulgiu de uitare.
roşu. — «Wells!» îmi şopteşte însoţitorul meu. O viaţă frumoasă şi mândră se oprise în loc.
In mijlocul sălii, sub unul din marile candelabre Resorturile ei plesniseră deodată.
ca sub un duş de lumină, se aşezase un adevărat John Glasworthy s’a născut, cred, la 1867 şi
uriaş. Vecinii îl ascultau şi izbucneau într'un râs a învăţat la Oxford ca să fie advocat. A desbră-
cu explozii. Numai el vorbea mai departe liniştit, cat însă curând toga, de dragul călătoriilor şi al
fără să ia parte, ca o recitare. Din când în când literaturii. într’un drum, într’adevăr englez, între
îşi potrivea ochelarii sau mişca un picior adăpo­ Adelaida şi Africa de Sud, a întâlnit pe Conrad,
stit într'o lărgime de pantalon că ar fi încăput care dacă nu i-a dat un model literar, pe care
în el Cromwe 11 întreg, aşa cum se vedea lângă West- l-a avut mai mult în Turgheniev şi în Maupas-
minster Abfcey, cu pălăria cu margini mari şi sant, i-a dat un îndemn la scris şi o prietenie
cu pintenii lungi cu tot. «Chesterton!» mă lă­ până la moarte, cel mai Englez dintre Englezi
mureşte aceeaş călăuză. Şi am trecut aşa, cău­ şi acest polon britanizat. Romanul care îl desco­
tând pe gazda acelei seri, ca să-i fiu înfăţişat, pere ca scriitor, după multe dibuiri, sub pseu­
pe dinaintea întregii literaturi engleze contimpo­ donim, «Proprietarul* (Man of Property), e din
rane, adesea cu figuri pe care le cunoşteam din 1906. Era întâiul din seria fericită « Forsyte Saga *.
fotografii sau din cărţi, dar de multe ori şi cu Pe cel din urmă « Deşertul înflorit *, îl dăduse la
nume pe care nu le auzisem niciodată. Gazda acelei tipar cu puţin înainte de moarte. Ziua de 31 Ia­
seri era John Galsworthy. nuarie 1933 a pus capăt unei strălucite cariere
După aceea l-am văzut atât la Londra cât şi literare.
aproape în fiecare an tot în alt oraş al Europei, la Galsworthy era de mulţi ani preşedinte al P.
Bruxelles sau la Budapesta, la Varşovia sau la Viena. E. N. Clubului dela Londra şi ca atare, prese-