Page 47 - 1934-05
P. 47
I N J U G U L D O M N U L U I
XVII
In sfârşit, am cunoscut-o. — Grăbeşte, sufletul meu, domnule părinte,
Obraz alb, suflet şi mai alb. că-mi moare copilaşul!...
Mielul născut azi e nevinovat, ea şi mai nevi Sunt ispitit să-i spun, că nu mai este moarte.
novată. — O! războiul acesta, — se văietă femeia.
Frumoasă, ca rouă curată. Pe buzele ei cuvântul ...Războiul? Dar mai ţine războiul? De ce-s
are dulceaţă de nectar. Trupul ei mireasmă. Fie trişti oamenii?
care respiraţie un cântec... Ea e copila dulce a — Ileana — îmi picură numele în inimă, şi mi-e
câmpiilor cu rosmarin, jale şi romoniţă din să- greu să mă interesez de bolnav. — Aţi chemat
cuime, căprioara pădurilor de brad umbrită în văile doftor ?
cu flori mirositoare... — De mult a plecat căruţul după el. Poate a
Ileana...! şi sosit de atunci.
Acum ştiu că ne cunoaştem de mult. La ce să Medicul sosise.
vorbim? Suntem din acelaş pământ luaţi şi po — Servus Petre! — îl strig foarte vesel.
porul meu mi-a trimis-o... Ea este darul refugia Medicul era îngrijorat. E un doctor renumit,
ţilor, cari cu ea vor să mă cinstească pentru bună care nu se teme de moarte.
tatea mea. Toate au lucrat laolaltă să fie frumoasă. Pe stradă îmi mărturiseşte necăjit, că nu ştie
Munţii parfumaţi i-au sângerat obrazul, ca să fie ce are copilul.
roşu, pământul a desmierdat-o, ca să rămână — Nu mi s'a întâmplat încă aşa ceva. Această
creanga lui reditoare, aripa pasărilor a scutit-o de boală ştiinţa medicală n’o cunoaşte. N'are nume.
soare şi de ploaie, până a venit la mine, şi ierbu Ce s’a putut, am făcut.
rile au şters de pe picioruşul ei pulberea drumului — Moare copilul?
şi în plete i-au căzut foi parfumate din brădet, când — Nu ştiu.
copacii cărunţi au binecuvântat-o... Medicul se duce acasă, dar după două zile iar
La ce să vorbim, doar ne cunoaştem de mult ... îl aduc. Patru oameni s’au îmbolnăvit pe ne
Numai ne privim şi zâmbim, pentrucă pe raza aşteptate.
privirilor noastre se joacă îngeri, până ce amurgul — Aceeaş boala. Se vede că-i infecţioasă. Sunt
îi trimite la rugăciuni. neputincios în faţa ei. Mă reped încă azi la Cluj
Trebue să merg şi eu. Ne ridicăm deodată. şi cer sfat dela profesori.
Ameţim, ne închidem ochii, şi în clipa fierbinte Intr’o săptămână jumătate satul a căzut la pat.
a fermecatelor buze, facem in şoaptă îngemănată — Numele i-1 ştiu acum, — spunea doftorul. —
jurământul veşnic cu un singur cuvânt: Gripa spaniolă — aşa se numeşte — dar leacul nu
— Ileana!... i-1 cunoaşte nime. O nouă primejdie grozavă. Va
— Sivule!... prăpădi cel puţin un milion de oameni... Atâtea
Deacum totul e uşor. îngropăciuni vei avea, de nu vei avea vreme să
Mă reîntorc fericit acasă... mai scoţi odăjdiile.
In birou mă aşteaptă o femeie desperată: Şi începu lupta cu noua grozăvenie.
