Page 52 - 1934-05

306 B O A B E D E G R Â U

craţia *. Ofiţerii îşi smulgeau tresele rangului, intră în vigoare... Acum puneţi mâna stângă pe
rozeta de aur de pe chipiu şi-o înlocuiau cu câte inimă şi ridicaţi trei degete dela mâna dreaptă!...
o floare, o crisantemă. Guvernele se schimbau S’a făcut.
aproape în fiecare zi. Tronul tânărului rege se — Juraţi!
clătina: bătrânul turn de cucuvaie, monarhia multi­ Ofiţerul spune formula jurământului:
seculară se năruia. Cehii şi Statele sudice s'au des­ — Jur pe atotputernicul Dumnezeu!...
părţit. Austria germană s'a făcut republică. De Câteva clipe poporul rămase mut, gurile se
către Serbia se apropia grăbită oştirea duşmană, sgârciră nervos, dar frica rece înfioră pielea de
în timp ce acasă la noi botezau cu sânge trandafirii pe cap, şi rece, plângător răsună:
albi de toamnă ai revoluţiei. — Jur...
— Pace! pace! — striga poporul şi asalta co­ Ofiţerul flutură deasupra poporului steagul na­
manda militară, poşta, trenurile şi ocupă edificiile ţional român, îi flutură mătasea, şi cu lacrimi de
publice. Poliţia se alipi de bunăvoie la revoluţie, bucurie în ochi, strigă:
presa suprimă dela sine cenzura. însufleţirea vuia — Trăiască România Mare!...
Aventurieri necunoscuţi asasinară pe prim-mini- Trompetele sunau de rugăciune. Sufletele se
strul Ştefan Tisa. Regele se văzu silit să deslege strânseră şi zăpada albă începu să coboare de sus.
de jurământ guvernul revoluţionar şi prin aceasta Fapta s'a petrecut.
coroana ungară îi căzu de pe cap. Popoarele şi-au schimbat locul pe scena sânge­
La Belgrad se încheie armistiţiul, se declară roasă a istoriei... Pe uliţă fugea, înnebunit, gro­
apoi republica, iar cercul de fier al oştirilor vic­ tesc, un invalid şchiop.
torioase se strânse tot mai mult în jurul gâtului
naţiunii milenare maghiare. Wilson, profesorul Rătăceam pe stradă. Nu vedeam nici pe cei ce
american, îşi trâmbiţă amăgirea politică cea mai treceau pe lângă mine.
genială a veacurilor din urmă: dreptul de auto­ Unde să mă duc? Acasă ? Doar n'am nimic, care
determinare al popoarelor şi visurile seculare ale să fie al meu! Parohia e a bisericii, biserica a lui
micilor popoare se realizară. Cehii se revărsară Dumnezeu, credincioşilor li-s oaspe. Patrie, che­
asupra plaiurilor Carpaţilor de Nord, Austriacii mare, concepţie de viaţă, minunate amăgiri, trei
asupra ţinutului de dincolo de Dunăre, Sârbii asu­ fulgi de nea care se topiră într’o clipă. Până acum
pra ţinutului dela Dunărea de jos, iar Românii credeam că sunt ale mele toate câte le văd în jur,
din Ardeal ţinură adunarea naţională în Alba-Iulia soră iarba, floarea, pietrele, pădurile, pâraiele,
şi de Crăciun oastea lor de ocupaţie intră în Cluj... păsările, animalele, oamenii, adâncimile şi înălţi­
Peste câteva zile o companie de soldaţi înarmaţi, mile, tufele, peşterile, mormintele, soarele, luna,
cu coifuri de asalt, se prezentară în sat. Se dete stelele lucitoare, pulberea, ploaia, negura, neaua,
poruncă să se adune poporul: ghiaţa, căldura şi frigul, cântecul cerului şi al
— Bărbaţi, femei, copii, toţi să fie acolo! Palizi pământului, ziua şi noaptea, trecutul, prezentul şi
tremurau oamenii adunaţi în curtea primarului, viitorul, toate vânturile şi cele patru colţuri ale
pe zăpadă. lumii, colorile strălucitoare, noroiul şi aurul, tot
— Să vie preoţii înăuntru! — se dădu porunca. ce văd, aud, simt şi pipăiu... Şi acum vine un
Intrarăm cu capetele aplecate. altfel de om, de alt neam, şi zice: — Toate acestea
Un locotenent tânăr, radios, ne primi. Ne co­ sunt ale mele. El simte siguranţa lăuntrică şi în­
munică misiunea ce o are, să preia imperiul: rudirea cu ele, legătura minunată, bucuria trium­
— Pe d-voastră, domnilor, vă fac răspunzători fului asupra lor, in oglinda gliei întoarse numai
pentru ordine. Nu uitaţi că s’a publicat starea de obrazul lui se vede, soarele lui îi luceşte, apa lui
asediu... îi şopteşte, pasărea in limba lui cântă... In căldura
Am luat cunoştinţă, fără să zicem un cuvânt. însufleţirii el transpune asupra tuturor visul nea­
Acum ofiţerul păşi pe scările înalte şi comandă mului său, aroma sufletului său, dorinţele şi ideile
soldaţilor aspru, pe un ton ce nu suferă şovăială: ascunse de veacuri sub glie lui îi înfloresc. « E al
« Drepţi! » Soldaţii înconjurau în cerc poporul. La meu • — zice, şi întinde asupra pământului impe­
spatele companiei se postară patru trompeţi. O riul şi rămâne al lui, până ce nu abuzează de el.
spaimă de moarte trecu prin oameni. Noi, domnii, Tot la al doilea pas mă opresc şi repet cuvântul,
tremuram la spatele ofiţerului şi ne rugam, să ne învăţat câtevă minute mai înainte:
dea Dumnezeu clipa morţii. — Imperium! Putere! Simplu cuvânt latin. De
— Descoperiţi! — comandă ofiţerul. mic copil îl cunosc, dar abia acum înţeleg ce în­
Poporul speriat îşi scoase căciulile. seamnă. Câtă vreme a fost al meu, nu-i bănuiam
— ...Victorioasa oştire română a ocupat Ar­ înţelesul, numai acum, când îl exercită alţii asupra
dealul, — vestea ofiţerul, cu braţele ridicate, — şi mea îl înţeleg. O mie de ani am rătăcit în greşeală
vă aduce la cunoştinţă, tuturor, cărora se cuvine, asupra acestui cuvânt, dar a greşit şi greşeşte orice
că de azi înainte, acest sat nu mai ţine de Ungaria, naţiune, care-1 poartă scris pe arme. Numai acum
ci de România şi în clipa aceasta legile României îl văd, când mă treziră din ameţeala istorică. Şi