Page 63 - 1934-05

J20 B O A B E D E G R Â U

preot de sat huţul, huţulizat şi el, de şi e dintr’o veche familie lemnarul la căruţele şi scările lui, olarii la roată sau la târg
rom incasei de pe Prut, ştie si spuie din vechi hrisoave ci intre străchini şi câni, crescătorii de vite intre cai şi vad,
Ştefan, cind a zidit Putna şi a gospodărit-o pentru sfinţii ptuarul la piui, pădurarul pe lângă sania cu butud. E o Buco­
pirinţi, scriitori de cronici şi paznici de morminte domneşti, vină la treabă, din zori pâni in scară, dar care şi-a păstrat
ar fi chemat şi Huţuli dela acest Câmpulung Rusesc, jitari, portul străvechiu şi râură încă de aceea de istorie.
portari şi lemnari. Oamenii cari s’au strâns împrejur şi asculţi Râdâuţul însuşi, oraşul din luncă de 17.000 de locuitori,
sub pâlâria lor cu streaşinâ adânci, zâmbesc parei ar înţelege, ne arată ca un loc de adunare Biserica lui Bogdan Vodă, cu
deşi nu ne pricep deloc limba. Unii din ei n'au coborât nici mormintele întâilor Muşatini, aşezate in jurul naosului, in
pâni la marginea podişului înalt pe care locuesc impreunâ perete, ca nişte laviţe de piatră, cu câte un nume deasupra,
cu caii lor, ca si vădi micar, cuibărea la de sate vesele albe care a avut o viaţă de strălucire şi de vitejie înainte de 1400.
şi roşii, aşezate pe vâi şi urmându-le incoliciturile ca mărgelele Clopotniţa stă deoparte, singură rămasă din vreun zid de
pe un fir. Ţara e veche şi neschimbaţi ca acum patru şi cinci împrejmuire astăzi surpat. Duminica bieţi ştrengari, cari nu
sute de ani, când se întemeia Moldova şi cei mai man Domni mai încap la slujbă, se iau la întrecere ca să izbească prin
ai ei chemau meşteri ca să ridice bisericile cele mai frumoase ferestrele fără obloane, in clopotele spânzurate de grinzi şt
ale micului nostru Risirit. care se uită afară ca nişte vite puse la iesle de aramă. Atunci
De pe alţi foaie ne priveşte stema acestor Domni, capul arama plânge şi vântul se opreşte puţin in plopii rotaţi din
de bour, tiiat în piatră, cu soare şi luni deasupra şi cu steaua apropiere.
intre coarne, împodobit şi cu alte semne heraldice, flori de Pe-aici pe-aproape e Voiovâţul, unde şi-a oprit caii Bogdan
crin şi crud, şi închis intr’o inscripţie cu patru sini ca nişte Vodă, când coborit in aceste părţi din Maramureş şi-a aruncat
bolţi, plini de o scriere subţire slavoni. El a rimas inci si întâia privire ageră asupra Ţini-de-sus aşternută la picioarele
faci de păzi in turnul dela intrarea in mănăstirea Putnei. lui. E cel mai vechiu sat istoric, leagăn al Moldovei, cu biserica
Alţi bouri, cum e cel din Cetatea Albi, au luat drumul altor ]K>mcnitâ in hârtii de demult a întâiului Voevod şi pe locul
ţâri şi al muzeelor Odesei; acesta nu s’a mişcat de lingi mor­ căreia Ştefan cel Mare a zidit locaş de piatră, in cinstea înte­
mântul lui Ştefan şi ne infioari şi meietorului. Uşa e adânci şi fe­
astăzi, cu aceeaş măreţie şi tami. restrele înalte cu muche gotică.
După locuri şi după trecut, E pe un tăpşan, la o parte de
care sunt mai mult decât noi, drum şi încă odată ascunsă de
vin oamenii şi îndeletnicirile copaci. La liturghiile ei trebue
Iar. Cea mai frumoasă vedere să se adune uneori şi oamenii
e aceea dela Marginea, satul din din alte vremuri, cu Voevozi
drumul Suceviţei. Se chiami tăcuţi printre ei.
« La munca câmpului • şi aduce «Judeţul Rădăuţi in imagini •
numaidecât aminte de Millet aduce toate aceste vederi şi
şi de ţăranii lui aplecaţi pe brazdă gânduri. Celelalte judeţe, care
când se aude sunând departe trebue si-1 urmeze, sunt da­
Angelus, dar nu se poate auzi toare să caute la fel ceea ce le
purtat de aer, d trebue si răsune dă o înfăţişare şt un drept la
in ei şi in pacea gândurilor lor. mândrie proprie intre semenele
Iată, flăcăii şi fetele. Duminica, lor. Atunci ţara ni se va des­
in cojocelele cunoscute, fără mâ­ coperi cu o bogăţie fără sfârşit
neci, inchenârate cu lână de şi pe deasupra ei va pluti ca
miel negru, gospodarii la târg, un cântec făcut din toate aceste
dobanii in stână sau intre oi. glasuri.

Lunca Sucevei la Domeşti, sub promoroacă (Foto Krepler)