Page 12 - 1934-06

3 3 0 B O A B E D E G R Â U

Intrarea la mănăstire nu se îngădue cu niciun a cioban decât a călugăr. îşi tot vâră firele bărbii
chip femeilor. De aceea au scos pentru Majestatea sbârlite în gură. îmi spune că are nevoie de
Sa înaintea porţii odoarele, moaştele şi icoanele şease ori pe zi de narghilea. Şi, spre a mă con­
mai de seamă. Şi, când monahii se încurcau în vinge, îşi ia narghileaua şi intră cu ea în biserică.
mănăstire să mai aducă ceva, Regina Maria de­ Trăgând fum după fum, mă urmăreşte cu pri­
grabă a intrat în hârzob, cei de sus l-au ridicat, virea, cât timp cercetez icoanele. Zice:
— Mi-a venit alaltăieri un Sârb. M'a întrebat
de inscripţii. L-am izgonit. Ce inscripţii vrea el?
Astea sunt ale noastre.
— Bine, ale voastre sunt. Dar omul se interesa...
ca şi mine, fără îndoială.
— Dumneata eşti alta. Nu umbli cu cine ştie
ce ţeluri ascunse.
Totuş, a trebuit să capăt o scrisoare anume
dela Mitropolia Tricalei şi să mai revin pe vreme
de iarnă înzăpezită, ca să-l pot îndupleca să scoată
ceva din arhive.
Se află aci o scrisoare de milostenie a egume­

Mănăstirea Schimbării la Faţă
şi iată s'au pomenit călugării cu Majestatea Sa
în opritul sanctuar, unde nicio făptură de sexul
ei nu pătrunsese vreodată! Egumenul prinse a da
din mâini, împotrivindu-se, şi a se tângui pe gre­
ceşte; însă, oamenii Majestăţii Sale, în loc să-i
tălmăcească vorbele, i-au spus: «Cât de fericit
se simte cuvioşia-sa egumenul s'o primească în-
lăuntrul mănăstirii!» Regina Maria l-a sărutat
atunci de mulţumire pe frunte. Şi egumenul a
rămas foarte zăpăcit. « Uite poznă, gândia în sineşi,
o cert eu, strig, şi ea mă sărută...» Pe urmă s'a Hârzobul Mănăstirii Schimbării la Faţă
dumerit.
Povestaşul face haz de această întâmplare a tre­ nului Dionisie către Mihnea Turcitul, fără dată;
cutului. Bucuros mi-ar pune la îndemână orice însă, vorbind de un furt săvârşit la mănăstire
manuscrise ale mănăstirii. Dar nu atârnă de sfin- înainte de 1581, probabil că fuse trimisă prin
ţia-sa. E altul cu cheile. Unul Calimahos Arhi­ anii 1582—1583. In ea egumenul aminteşte şi de
mandritul, neînţelegător şi ursuz. Arată mai mult alte binefaceri ale Voievozilor, şi în deosebi de