Page 19 - 1934-06

TRAIAN HERSENI: STANA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 337

de satul Drăguş, pe moşia acestuia, la îmbinarea stâna nu mai e ferită de vânturi ca cele aşezate în
pădurii cu poenele, în apropiere de goluri, pe văi. Ciobanii spun că bat vânturi puternice şi bat
coasta ce urcă la stânga de râul Sâmbetii. Aşezarea foarte des. Din spre răsărit bate Crivăţul, celelalte
stânii în fundul unei poene, spre pădurea din sus, vin de regulă din spre asfinţit. Din sus, din spre
a fost hotărîtă de nevoia lărgimii şi putinţa de a vârfuri bate Băltăreţul. Mai sunt şi altele, cari nu
ţine oile mereu sub ochi, îmbinată cu adăpostul sunt însă numite. Băltăreţul vesteşte ploaie: « Bate
împotriva ploilor şi a vânturilor pe care îl dă o zi, două, şi când stă apoi începe picu’ ». Norii
coasta şi pădurea învecinată. Se găseşte aproape din spre miazăzi vestesc tot ploaie. Ciobanii mai
şi de plaiul care duce la Drăguş şi Sâmbăta de Sus, cunosc apropierea ploii şi după sare, dacă prinde
pe la Mănăstirea Brâncoveanu, pe râu la vale, umezeală. Cunosc şi ploi regulate « ploi din bătrâni,
depărtare de 18 km. Aceeaş potecă spre deal duce de le zice Ploile Oilor *: Ploile Sfântului Constantin
la vechea graniţă şi la Munţii Bândea şi Gălăşescu, (când urcă oile la munte), Ploile Rusaliilor, ale
aşezaţi la miazăzi. Alte cărări nu mai sunt. Sân-Pietrului şi ale Sfintei Mării stil vechiu.
In sfârşit, s'a ţinut seamă în aşezarea stânii de Furtuni nu prea se abat — din când în când plouă
apropierea apei: Valea sau Râul Sâmbetii, din care cu ghiaţă, iar spre toamnă se întâmplă să ningă
se adapă şi oamenii şi oile, cu afluenţii: Răcorelele cu vifor. Fulgerele se descarcă adeseori prin apro­
şi Pârâul Pietros la miazăzi, iar la miazănoapte, piere. Ciobanii ne-au arătat câţiva copaci loviţi
Pârâul Crintei. de trăsnet ceva mai sus de stână, dar nu-şi amintesc
Stâna durează dela Sfântul Constantin şi Elena să fi atins şi oameni sau vite.
stil vechiu (acum, dela i Iunie) până la Sfânta Păşunea e cea obişnuită în Munţii Făgăraşului.
Maria stil vechiu (acum, duminica cea mai apro­ Ciobanii o socotesc de două feluri: păşune de goluri
piată de 28 August). In acest răstimp vremea e cea (înălţimile fără de păduri, vârfurile pleşuve) şi
obişnuită vara la munte. Se poate întâmpla să de pădure. Ultima are iarba mai bună, nu e aspră
fulguiască sau chiar să ningă de-a-binelea, dar şi uscată ca cea din goluri, o pasc mânzările (oile
nu ţine mult şi zăpada se topeşte repede. Mai cu lapte) pentrucă au nevoie de hrană mai bună
ploios e Iunie; încolo de regulă e timp frumos. şi sunt adăpostite şi de ploaie. La goluri scot
Schimbarea vremii se prevesteşte după vânturi. sterpele (oile fără lapte) şi mieii. Ca întindere
Cele care bat dela miazăzi, din deal spre vale, aduc cuprinde Muchea Drăguşului întreagă, îndestulă­
ploaie şi zăpadă, cele dela miazănoapte aduc vreme toare ; ea nu poate fi străbătută într’o singură zi cu
bună. Vânturi regulate nu cunosc. Negura (ceaţa) oile, cari pasc numai câte o parte sau la deal, sau
se lasă aproape zilnic, de pe la ro dimi­
neaţa până pe la prânz în zilele senine,
ziua întreagă pe ploaie.
In 1932 stâna aparţinea lui Gheorghe
Poparad şi fiului său Ion şi era aşezată
pe Muchea Drăguşului, între văile Sâm­
betii şi a Viştişoarei, tot pe mcşia sa­
tului Drăguş. Drumul de astă dată
duce tot pe la Mănăstirea Brâncoveanu
(Sâmbăta de Sus), dar coteşte la deal şi
urcă prin Moţul Voivodenilor, Curmă­
tura Ciuntei, Comanda şi cele două
Poiene: Şteghea Mare şi Şteghea Mică.
Stâna se găsea în Şteghea Mică, (poiană
care-şi trage probabil numele dela bu­
ruiana şteghe, foarte numeroasă aici)
la o înălţime de vreo 1500 metri. Stâna
şi dependinţele ei sunt aşezate în par­
tea din jos a poienii, lângă pădure,
după un val de pământ, încât e apă­
rată din toate părţile de vânturi. Acea­
sta a fost şi pricina aşezării ei aici.
Muchea Drăguşului se învecinează la
răsărit cu muntele Sâmbetii de Sus, la apus cu la vale, sau câte o coastă. Totuş, ca să le ajungă
al Viştei de Jos, la miazănoapte cu o parte din din plin, mai arendează când pot şi Valea dela stat
proprietatea Voivodenilor Mari, iar la vârf, spre şi Coasta Voivodenilor. <« Mânzările pasc păşunea
miazăzi, dă în graniţa veche, spre Muntele Gălă­ cea mai bună şi mai ferită. Brădetul (pădurea) e
şescu din Vechiul Regat. locul cel mai călduros — ele sunt mai slabe — le
Cu toate că şi-a ales un loc adăpostit, pe Muche apără de ploi şi de vânturi şi-şi ţin laptele la căldură.