Page 20 - 1934-06

3*8 B O A B E D E G R Â U

Mieii pasc vârfurile pe la golişte şi ţin cam muchea, baciului (Vasile Poparad), celelalte din sat, 580
sunt mai îmbrăcaţi, că se tund târziu şi ţin la frig de sterpe cu târla şi bordeiul aparte, in Crintă, pe
şi la vânturile de sus; le şi place iarba aceea mai Muchea Drăguşului şi 500 de miei la aceeaş târlă,
măruntă, numai că trebue feriţi de locurile rele, dar în ciopor aparte. In 1932 erau 1402 oi, dintre
prăpăstioase, căci mai alunecă. Mioarele pasc care 477 mânzări, 467 miei şi 458 mioare. La
coasta, sus la golişte, prin locul cel mai rău, iarba început au avut 539 de mânzări, dar cu timpul au
dat 50 în sterpe, pentrucă n’au mai dat
lapte (fiind slabe, « hibaşe *, bolnave,
şi-au pierdut laptele), alte 12 le-au tri­
mis acasă pentrucă au rebegit de frig
şi altfel s’ar fi prăpădit. Ca loc, 1150
de oi erau din Drăguş, celelalte din
satele din jur: din Sâmbăta de Jos 100,
din Olteţ 60, din Feldioara 63, din
Sâmbăta de Sus 29. Dintre drăguşeni
baciul are cele mai multe oi, cu totul
50, dintre cari 36 mânzări. Ceilalţi cio­
bani simt şi ei proprietari de oi: Necu-
lae Rogozea are 33 (mânzări 18), Neculae
Bogdan 4 oi (mânzări 2), — a avut mai
multe, dar «le-a prăpădit că a măritat
nişte surori ♦ ; Matei Jurcovan 30 de oi
(mânzări 8); I. Sitea 16 oi (mânzăn 6,
una i s'a prăpădit); D. Andreiaş 10 oi
(mânzăn una); S. Poparad 32 oi (mân­
zări 14). Ca fel, oile drăguşenilor sunt
mai toate ţurcane, negre şi albe. Se cu­
nosc după lână, au firul lung. Pe aici cam
numai ţurcane se ţin. Ţigăi n’au decât
mare prin locuri ceva mai adăpostite de vânturi, două-trei, sunt cu părul mai scurt şi se ţin mai ales
pentrucă şi ele sunt mai goale, urcă la munte tunse
ca şi mânzările * — ne lămuresc ciobanii.
Stâna din Valea Sâmbetii şi cea de pe Muche, Aşezarea stânei
ţin de aceeaş proprietate şi sunt folosite după
nevoie în decursul aceleeaş veri. In 1932 au urcat
oile la munte la 1 Iunie, intâiu pe Muche; le-au
mutat apoi de Sân-Pietru in Valea Sâmbetii. Au
stat acolo vreo patru săptămâni, cât au găsit păşune
şi s’au întors în Muche unde au rămas până la
coborîre, căci « aici a dat din nou iarba, iar în vale
au gătat-o *. Timpul cât stau într’o parte sau alta
este hotărît numai de păşune. In 1932 aveau de
gând să coboare oile cu o săptămână întârziere
pentrucă nu era iarbă pe hotar (păşunea de jos),
erau vite bolnave în sat şi nici cu brânza nu se
ajungeau, încât au vrut să încerce să le mai iasă
ceva.
Oile şi întreţinerea lor. Primăvara până urcă oile
la munte, le pasc pe hotar. In timpul acesta le
păzesc de bălţi (apă stătută), pentrucă se întâmplă
de « capătă apă * şi se prăpădesc. Toamna le pasc
tot pe hotar, pe ogoare, până dau zăpezile şi le
feresc de pajişti, ca să nu capete gălbează. La sat
păscutul şi păzitul oilor cade în sarcina fiecărui
stăpân de oi; dacă le păzeşte numai unul din ei,
o face de cele mai multe ori fără răsplată, cu dreptul
să le adăpostească nopţile la el, ca să-şi gunoiască ___ ăMOm.
arăturile.
In 1929 stâna avea 400 de mânzări, 20 ale Desenul I