Page 23 - 1934-06
P. 23

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FÂGÂRAŞULUI                           34»

        unei  oi  bolnave  cu  un  fir  de  mătase  trecut  printr'un   rădăcină  pe  care  o  ştiam  eu  din  ciobănia  mea  şi
       ac,  trec  firul  prin  bubă,  apoi  imediat  prin  vâna   le-am vindecat ».
        dela  ureche  sau  prin  coadă  la  oaia  sănătoasă.  Oaia   Râia  la  oi  iese  la  început  pe  greabăn,  pe  spate  şi
        •  vaccinată  *  în  chipul  acesta  se  îmbolnăveşte  şi   pe  cruce  (pe  şale,  sus),  apoi  se  întinde  pe  tot
        ea,  dar  îi  trece  mai  uşor  şi  nu  mai  capătă  niciodată   corpul.  Se  vindecă  cu  creohnă,  cu  zeamă  de  rădă­
        vărsat.                                         cina  steregoaiei  (fiartă  in  apă),  cu  gaz  (petrol),
          Primăvara  când  urcă  oile  la  munte,  fiind  încă   dar  numai  când  n’au  altceva  la  îndemâna  pentrucă
        frig,  iar  ele  tunse  de  curând,  se  întâmplă  să  mai   gazul doare şi ia lâna, încât strică oile.
        degere  câte  una,  unele  chiar  se  prăpădesc.  Oaia   Dintre  paraziţi,  cel  mai  obişnuit  la  oi  e  căpuşa,
        degerată  se  mai  drege  spre  vară,  dar  «  aceea  e  ca   mieii  au  căpuşi  aproape  întotdeauna,  oile  numai
        şi  omul,  nu  se  mai  vindecă  de  tot  niciodată  *.  De   când  le  merge  rău.  Se  curăţă  cu  zeamă  de  stere-
        regulă  le  taie  ciobanii  sau  chiamă  stăpânii  să  le  ia   goaie.
        acasă şi să facă cu ele ce-or şti.                 Oile  muşcate  de  şarpe  sau  de  nevăstuică  se
          Răsfugul  e  o  •  boală  foarte  grea  »,  dacă  oaia  e   vindecă,  după  cum  spun  dobanii,  dacă  se  spală
        stearpă  îi  iese  în  ochi  o  albeaţă  şi  nu  mai  vede;   rana  cu  apă  în  care  s’a  pus  o  coroană  de  argint
        dacă  e  fătată,  se  strică  la  ulger,  i  se  umflă  ulgerul   sau  orice  alt  obiect  de  argint.  Se  întâmplă  însă  şi
        şi  uneori  chiar  coace  şi-i  cade.  Ion  Poparad  ne   să  moară.  Se  mai  tratează  cu  piele  de  şarpe  sau  de
        spune:  «  am  auzit  că  mai  de  mult  la  Ţară,  pe  la   nevăstuică,  după  caz,  înmuiată  în  apă,  se  freacă
        Dobrogea, era broasca ţestoasă şi o luau şi o puneau   umflătura  cu  ea.  Rănile  pricinuite  de  lup  sau  de
        sub  podina  comarnicului  unde  se  mulg  ode  şi  o   urs  «  anevoie  se  vindecă,  pentrucă  sunt  muşcături
        îngrijeau  acolo;  dacă  trecea  oaia  peste  ea  şi-i  mai   veninoase,  chiar  dacă  se  vindecă  pe  o  parte,  sparge
        descântau,  îi  trecea  de  răsfug  *.  Ei  le  vindecă  cu  o   pe  cealaltă  parte;  mai  bine  s’o  tai,  decât  s’o  laşi
        buruiană  numită  tot  răsfug,  care  se  dă  oilor  în  sare.   să  se  chinuiască  aşa  *.  Când  îşi  rupe  vreo  oaie
        Unele  se  vindecă  şi  ele  de  ele,  altele  mor  sau  rămân   piciorul,  se  leagă  cu  scândurele,  pun  dedesubt  un
        cu  ulgerul  stricat  (rămâne  stearpă,  sau  i  se  strică   smoc de lână şi obială ca să ţină cald şi, dacă se leagă
        numai  o  ţâţă  care  nu  mai  dă  lapte).  Alt  leac:  le   bine,  in  trei  săptămâni  pune  piciorul  la  pământ,
        bagă  păr  de  câine  în  vâna  urechii  şi-l  lasă  acolo   căd se vindecă.
        sau le ia sânge din pieliţa ochiului şi le trece.  Mânzările  bolnave  se  mulg  tot  timpul,  dacă  sunt
          Şchiopul  e  de  mai  multe  feluri;  dau  numele   mai tari, pe cele mai nevoiaşe le mai lasă.
        acesta ori de câte ori se îmbolnăvesc oile de picioare   Ciobanii  şi  ciobănitul.  In  1929  proprietarul  şi
        şi şchioapă. • Oile se îmbolnăvesc de pi­
        cioare, dar nu şi de gură — ne spune Ion
        Poparad  —  ca  să  nu  poată  mânca,  n’am
        văzut oaie*.
          Iată  bolile  de  picioare  cunoscute  de
        ciobani:  sugelul,  care  apare  din  pricina
        ploilor  sau  când  stau  mult  cu  picioa­
        rele  în  gunoi,  li  se  înmoaie  unghia  şi
        după  ce  se  usucă,  se  strânge  şi  coace
        (puroiază).  «Pipăi  cu  briceagul  locul  şi
        unde  se  fereşte  din  pricina  durerii,  tai
        din  coajă  şi  iese  sânge  sau,  dacă  e  copt,
        iese  răul  şi  se  vindecă.  Dacă  nu  fad  aşa,
        răsuflă  singură  şi-i  strică  unghia  de  tot,
        apoi  e  şi  mai  rău».  Tot  din  pririna  glo­
        dului  (noroiului)  se  face  o  bubă  mare
        deasupra între unghii, numită scala.
        Se  spală,  se  leagă  cu  sare,  dacă  e
        unul  priceput  o  scoate  cu  briceagul
        (e  ca  o  vână  cu  carne  albă).  Scala
        nu  strică  unghia,  numai  carnea  din
        jurul  unghiei  şi  se  vindecă.  Tot  la
        unghie  se  capătă  uneori  aridul,  se
        umflă  unghia  ca  la  scală  şi  ies  nişte  «  sgrâbunţe  *   badul  stânei  era  Vasile  Poparad.  Nu  sta  încontinuu
        tari  ca  negeii,  se  mai  freacă  cu  sare,  «încolo  se   la  stână,  •  îşi  pierde  numai  vremea,  pentrucă  şi-au
        vindecă  de  capul  ei  *.  Matei  Jurcovan  povesteşte:   pierdut  oile  laptele  din  pririna  timpului  rău  *  —  îl
        «  In  astă  vară  s’a  întâmplat  că  au  făcut  oile  arid   înlocuia  dobanul  Ion  Poparad,  un  nepot  al  său,
        şi  bureţi  în  urechi  din  cauza  locului  neplăcut,  apoi   (pe  care  l-am  găsit  apoi  in  1932  bariu  deplin).
        m’am  dus  de  am  găsit  o  buruiană  de-i  zice  răsfug,  Vasile  Poparad  avea  41  de  ani,  un  bărbat  înalt,
   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28