Page 25 - 1934-06

TRAIAN HERSENI: STÂNA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 343

Se fac cu « măciucă », o umflătură la cap, care se de dimineaţa în traistă. Fiecare cioban are o traistă
obţine din cioplit, şi cu alte podoabe sau crestături. de purtat pe spate în acest scop. Iau de regulă
Cei din Valea Sâmbetii se purtau tunşi scurt, mămăligă rece şi brânză, cât vreau.
cei din Muchea Drăguşului aveau părul lung, dat Uneori se îmbolnăvesc şi ciobanii, mai răcesc
pe ceafă şi mustaţă tunsă scurt, afară de strungar sau capătă vreo boală, atunci rabdă aşa până se
care e mai tânăr. Pentru pieptănat aceştia aveau tămăduesc. Dacă se îmbolnăvesc mai rău, coboară
fiecare pieptene, iar pentru ras un briciu al ba­ în sat şi se duc la medic. Nu iau însă simbrie decât
ciului, cu care se râdeau toţi, un săpun, un pomoci pe timpul cât slujesc, restul de simbrie îl iau cei
(pămătuf) făcut dintr'un tub de cartuş milităresc cari îi înlocuesc. Pentru oi mai au medicamente la
şi păr de măgar (au vârît părul cu o parte în tub şi stână, pentru ei n'au nimic; când le e rău iau câte
au turtit tubul); în sfârşit, paharul de ras şi l-au un pic de lapte cald, zăr, mai pun câte ceva cald
făcut dintr'o cutie de conserve. Au şi o oglindă la burtă, (câte o căciulă încălzită), căci răcesc mai
pentru bărbierit şi fiecare câte una mai mică de ales la pântece.
buzunar, pe cari le poartă în şerpar. Conducătorul stânei e baciul. « El este mai mare
Se spală pe faţă în fiecare dimineaţă, cei din peste toţi». (In cele două cazuri cercetate, bacii
Valea Sâmbetii fără săpun, cei din Muchea Dră­ erau şi proprietari). Treaba lui e să prepare brânza
guşului aveau şi săpun. De scăldat se scaldă numai şi să mulgă împreună cu mânzărarii oile. Stă tot
jos când coboară, căci sus la munte e prea rece apa. timpul la stână, nu merge cu oile. La păzit răs­
Duminicile se spală şi pe cap. Se primenesc tot punderea o are vătaful, ceilalţi trebue să.asculte
din zece până în paisprezece zile cu rufe spălate de el, care trebue să aibă grijă de toate. Vină se
în sat, căci e aproape. In alte părţi, spun ei, ciobanii bagă la toţi cari păzesc cioporul, dar mai ales la
poartă o singură cămaşă toată vara, lor le place să vătaf. Un ciopor e păzit de regulă de doi ciobani.
fie mai curaţi. Se feresc şi de paraziţi. Păduchi Vătaful merge în fruntea oilor, conduce turma să
n'au, căci se mai curăţă, purici însă sunt destui, nu dea în sgheaburi sau prin locuri primejdioase
se ţin şi pe sub brazi, ca să mai scape de ei, schimbă (în 1928, cu toată grija, au alunecat cinci oi pe
hainele, pun cojoacele la soare de sar din ele şi stânci). Ciobanul celălalt strânge turma din urmă,
nu mai nimeresc îndărăt. are grijă să nu se rătăcească vreo oaie sau să se
Ciobanii se hrănesc de regulă cu mămăligă şi desfacă vreo parte. Mânzărarii păzesc mânzările
produse de ale stânii: brânză, urdă, lapte, jintiţă, şi ajută după nevoie pe baciu să le mulgă. Strun­
etc. care cât vrea şi poate. Mai mănâncă uneori şi garul e gradul cel mai mic al ciobăniei, el aduce
pâine, slănină, poame (fructe), legume (ceapă, apa, taie lemnele şi vede de foc; dă oile la uşa
castraveţi, fasole), şi pregătesc câte o mâncare, strungii, din strungă, în care trebue să stea tot
căci mai aduc de acasă cartofi, etc. Carnea oilor
tăiate de nevoie o mănâncă tot ei, proaspătă sau Faţada stânei cu uşa
conservată ca pastramă sau sloi. Pastrama de oaie
se prepară în chip simplu; se scot toate oasele şi se
pune carnea la uscat deasupra focului, taie apoi
câte o bucată din ea şi o frig cu unt în ceunel.
Sloiul e carnea de oaie fiartă în seu (fără apă), o
pun apoi într'un vas sau într'o traistă şi se sleieşte
în grăsime, scot apoi din ea cât le trebue şi o
încălzesc. O mâncare de a lor, ciobănească, e bal-
moşul: amestec de caş, smântână şi unt încălzite
până se topesc şi se fac una, în acelaş vas.
Aprovizionarea cu mălaiu şi alimente în afară de
cele cari se pregătesc la stână, se face din sat, cu
ajutorul măgarilor. Trei măgari duc pe spate
aproape 120 kgr. — aduc mălaiu după nevoie, cam
odată la săptămână. La vale transportă burdufi cu
brânză, iar înapoi alimente. Cu măgarii fac trei
ceasuri dela stână până acasă. Apa de băut şi de Desenul III
spălat o aduc din râu când sunt în vale; de pe
coastă, dela un izvor, cam 500 m. departe de stână, timpul mulsului; spală vasele, face mămăliga şi
când sunt în deal. Tot la izvor spală vasele şi înlocuieşte la păzit ciobanii plecaţi pentru o zi
mesele, că e mai uşor. Pentru trebuinţele stânii sau două acasă (altfel nu merge cu oile) sau chiar
apa se aduce în găleţi de lemn, pe spate, cu cobiliţa. pe baciu la pregătitul brânzei. De mâncare fac toţi.
Când mulg de trei ori pe zi, mânzărarii mănâncă la Ciobănitul cere ca orice meserie o anumită pri­
stână; când mulg numai de două ori, nu se mai cepere. « Ciobanul bun — ne spune Ion Poparad —
întorc la amiazi, atunci îşi iau prânzul, ca şi sterparii, se scoală de dimineaţă, bagă oile de le mulge,