Page 32 - 1934-06
P. 32

350                                B O A B E   D E   G R Â U


            cu  un  cuvânt  pentru  transport.  Le  zic  «  Calule  »,   nu  poate  lua  oaia.  Câinii,  după  cum  am  văzut,  latră
            iar  măgăreţei  «  Iapă  *  —  in  batjocură  «  Girafă  ».   diferit  la  urs,  lup  sau  om,  încât  ciobanii  cunosc
            Doi  măgari  in  1932  erau  proprietatea  unui  avocat   după  lătrat  primejdia.  Câinele  cel  mai  bun  e  Bălan
            din  Făgăraş;  ii  ţine  Poparad  şi-i  trimite  stăpânului   al  mânzărarului  Vaier  Codru.  Câine  bun,  ne  spune
            când  are  nevoie  de  ei  pentru  excursii  în  munţi.   baciul  Ion  Poparad.  e  «  cel  care  simte  întâiu,
            Măgarii duc până în 40 de kgr. in spate. Are     aleargă  şi  se  duce  de  capul  lui  cu  oile,  când  îl
                                                                       strigă  ciobanul  înţelege,  e  cuminte
                                                                       (deştept)  şi-şi  dă  silinţa  pentru  toate  «.
                                                                       Câinii  dela  stână  nu  muşcă  oamenii,
                                                                       decât  dacă  sunt  «  hâdărîţi  »,  întărâtaţi
                                                                       sau  vine  cineva  la  stână  când  lipsesc
                                                                       toţi  ciobanii  de  acasă.  La  sterpari  e
                                                                       unul  care  muşcă  şi  o  menii  pe  furiş
                                                                       (în  1932),  —  îi  zic  Hoţul,  pentrucă  mai
                                                                       fură  şi  de  ale  mâncării,  tor  pe  furiş.
                                                                       La  câini  uneori  li  se  taie  coada  de  mici,
                                                                       uneori  vârful  urechilor  —  «simt  un  pic
                                                                       mai bine şi apoi stă rău la câne cu coada
                                                                       lu-gă  după  oi»,  afirmă  Ion  Poparad.  Se
                                                                       taie  coada  sau  urechile  cu  foarfecă,  mai
                                                                       ales  pe  timp  înourat,  în  credinţa  că  «  nu
                                                                       cu ge aşa de mult sânge ».
                                                                          In  1929  am  găsit  trei  porci,  în  1932:
                                                                       şapte  porci,  (două  scroafe  cu  cinci  pur­
                                                                       cei  fătaţi  de  ac  să).  Ii  îngrăşase  cu  zăr,
                                                                       spălătură,  urzici  şi  iarbă.  Le  merge
                                                                       foarte  bine  la  munte,  mai  ales  pur­
                   Măgarii cu sacii desigiţi şi ciobanul cu reciiul pe umeri  ceilor,  pentrucă  scroafele  sunt  supte.
                                                                       Zărul  care  rămâne  în  căldare  după
            fiecare  câte  o  şea  de  lemn  afară  de  unul,  căruia  în   ce  se  scoate  urda  şi  prima  scursură  se  lasă  un
            lipsă  de  şea  i-au  făcut  un  samar.  Povara  se  pune   timp ca să se ăcească şi se dă la porci.
            în  desagi;  chiar  sacul  cu  mălaiu  nu  se  umple,  se   Sterpele  şi  sterparii.  In  1929  aveau  580  de  sterpe
            suceşte  la  mijloc  şi  în  chipul  acesta  se  desăgeşte.   (oi  fără  lapte)  în  acelaş  loc  ca  şi  în  1932,  spre
            Au  pentru  fiecare  măgar  obângi  din  recăle  slabe,   Crin  ă  pe  Muche,  cu  patru  ciobani  şi  şapte  câini,
            le  pun  sub  şea  ca  să  nu-i  glodească  şi  chingi  ca  să   numai  că  aveau  şi  bordeiu.  In  1932  sterpele  erau
            strângă  şeaua.  Ca  să  nu  alunece  şeaua  înainte  sau   mai  sus  ca  stâna,  pe  acelaş  munte  la  golişte.  Nu
            înapoi  după  cum  e  urcuş  sau  coborîş,  i  se  pun   şi-au  făcut  bordeiu;  pe  timp  de  ploaie  mare  se
            pohilc  din  curele  sau  sfoară,  cari  se  trec  pe  după   trăgeau  la  casa  de  vână'oare  aşezată  ceva  mai  la
            coada  sau.  pieptul  animalului.  Unul  din  măgari   vale,  aproape  de  punctul  în  care  încep;  golul,
            poartă  clopot  de  fier  ca  să-i  găsească  mai  uşor  pe   adică  se  isprăveşte  pădurea.  Ţin  brânza  sub  co­
            timp  de  noapte,  pe  ceaţă  sau  prin  pădure;  se  iau   joace,  pe  jos,  din  care  pricină  le-au  mâncat-o  de
            după sunet.                                      câteva  ori  câinii.  Aid  pasc  mioarele,  mieii  şi  ber­
               In  1929  stâna  avea  cinci  câini:  Bojor,  de  opt  ani,   berii.  Mioarele  sunt  01  de  un  an,  prea  tinere  ca  să
             Negru  sau  Pletea  de  patru  ani,  Năvac  de  trei  ani,   nască,  amestecate  cu  oi  mai  bătrâne,  dar  sterpe.
             leva  şi  Neamţu  de  câte  un  an.  In  1932  tot  cinci   Fac  ciopor  aparte  de  mieii  din  ăst  an  şi  pasc
            câini  mari,  dar  în  plus  şapte  căţei.  Câinii  mari:   aparte.  Totuş  cele  două  ciopoare  dorm  aproape
            Bălan  de  patru  ani  al  lui  Vaier  Codru,  o  căţea  Eva   unul  de  altul,  iar  ciobanii  fac  gospodărie  împreună.
            a  baciului,  de  patru  ani,  cu  cinci  căţei  fătaţi  de   Berberii  pasc  cu  mieii,  pentrucă  sunt  mai  grei,
            vreo  zece  zile,  o  căţea  Caciora,  a  lui  Ion  Bogdan,   iar  mioarele  merg  în  locurile  cele  mai  primejdioase.
            de  şase  ani,  cu  doi  căţei  de  câte  o  lună,  un  câine,   Sunt  daţi  în  oi  numai  după  ce  coboară  la  şes,
             Cercel,  al  baciului,  de  nouă  luni,  unul  alb,  al   atunci  se  fac  mai  multe  cârduri  şi  se  iau  berbecii
            strungarului  N.  Rogozea,  tot  Bălan.  Căţeaua  a   pentru  fiecare  cârd  ca  să  mânzească  oile.  Dacă  se
             fătat  căţeii  la  munte  în  pădure,  sub  o  stâncă,  la   amestecă  întâmplător  cele  două  ciopoare  ale  ster-
             vreo  20—30  m.  dela  stână,  stăpânul  le-a  potrivit   parilor, le aleg îndată, nu le lasă aşa.
             apoi  locul  ca  să  fie  feriţi  de  ploi  şi  de  vânturi.   Nu  şi-au  făcut  bordeiu  pentrucă  e  mai  greu  de
             Câinii  sunt  întrebuinţaţi  pentru  paza  oilor,  sunt   făcut  la  golişte  unde  nu  se  găsesc  lemne  şi  trebue
             toţi  câini  ciobăneşti,  flocoşi.  Noaptea  când  vin   să-l  facă  din  pietre  şi  glii  de  pământ,  din  brazde.
             sălbăticiuni  la  oi  câinii  trezesc  ciobanii  din  somn   Toate  lucrurile  le  stau  sub  cerul  liber  lângă  o
             cu  lătratul  şi  alungă  sălbăticiunea  în  pădure,  încât  stâncă, acolo sunt apăraţi şi ei de vânturi. Parul
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37