Page 33 - 1934-06

TRAI AN HERSENI: STANA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 351

pentru ceaunul de mămăligă e virît în stâncă, Dela ei am aflat doar că au câte un fluer la stână,
intr’o crăpătură şi e crestat la un cap ca să se unul la sterpe, din can cântă cu toţii, dar nu ştie
agaţe ceaunul. Fac focul de a-dreptul pe pământ, bine decât Vaier Codru şi Matei Jurcovan, acesta
lângă stâncă. Gospodăria sterpanlor se compune «ştie chiar bine *. Fluerele le cumpără din târg,
dintr'o secure pentru tăiatul jneapenilor, un bidon cu 10—20 de lei bucata. învaţă singuri — «la asta
cu apă, un ceaun de mămăligă, un mestecător de nu te poate învăţa nimeni, nu auzi doi să zică din
mămăligă, nişte traiste cu lucrurile lor (schimburi fluer unul ca celălalt ». Nu cunosc timpul decât
etc.), un sac cu mălaiu acoperit cu pietre şi aşezat după luceafăr, iar dimineaţa după roşul dela răsărit,
mai sus într'o gaură a stâncii, încolo îmbrăcă­ încolo au ceasuri de buzunar. Stele cunosc pu­
mintea strict necesară. Ciobanii dorm cu oile sub ţine: «Nusceafărul de dimineaţă, Carul mare,
cerul liber, cum stânca e niţel aplecată, îi apără Carul mic, Calea laptelui şi Steaua ciobanului, care
la nevoie nu numai de vânturi, ci şi de ploile mai răsare b răsărit sara cea dintâiu >. La biserică vara
mici. Sterparii nu duc niciodată oile la stână. nu se duc deloc, nici iama când sunt in sat,
Hrana şi-o iau însă de acolo, li se dă mălaiu cât decât foarte rar. Rugăciuni mai zic, sunt ani când
pot mânca, nu se măsoară, se duc ori de câte ori o pornesc aşa de se roagă în fiecare seară. Cred
au nevoie şi iau cât le trebue. Mai primesc brânză, în Dumnezeu, fac sfânta cruce ca să-i ierte Dum­
urdă şi jintiţă, brânza şi urda cu cântarul: 7—8 nezeu. Citesc puţin, rar dacă mai prinde câte unul
kgr. de brânză pe săptămână şi 2—3 kgr. de o carte sau o gazetă in mână pentrucă nu au, dar
urdă pentru toţi sterparii. Jintiţă câtă vreau, au o ce le cade în mână citesc bucuros. Toţi ne trimi­
botă închisă şi-şi iau cât le trebue. Şi-aduc singuri teau la Matei Jurcovan «al Cârligii« care ‘■ ştie
hrana, fac cu rândul, afară de Matei Jurcovan, multe », într'adevăr o excepţie nu numai prin însu­
care e mai bătrân. şirile personale, ci şi pentrucă e singurul care a
Sunt patru sterpari, doi la miei, doi la mioare. ciobănit vreme îndelungată şi se poate socoti cio­
Matei Jurcovan e vătaf la miei, are 65 de ani, e ban bătrân. Matei Jurcovan are 65 de ani şi po­
căsătorit şi are şase copii, n’a urmat şcoală, dar vesteşte cu plăcere despre el şi despre tot ce ştie.
ştie să iscălească şi chiar să citească cu puţină «Aşa om îndrăzneţ cum am fost eu b oi, poţi să
trudă. Ciobăneşte din tinereţe. E din Drăguş şi e 'ntrebi — spune el — n'a mai fost nimeni la noi.
rudă cu baciul, un fecior al său ţine pe sora ba­ Eu am ciobănit tot cu Răşinăreni şi Poienari, nu cu
ciului, adică pe fata arendaşului. Dionisie Andreiaş d’ăi din sat. Eu sunt prea iute la sânge, până nu
e cioban la miei, are 18 ani, şapte clase primare, văd oile mâncate, nu mănânc ; întâiu oile şi pe
necăsătorit, drăguşan, ciobăneşte de doi
ani. Ion Sitea e vătaf la mioare, are 20
de ani, cina clase primare, e necăsă­
torit, drăguşan, ciobăneşte de pătai ani
(doi la Sâmbăta, doi la Drăguş). Samoilă
Poparad e cioban la mioare, are 20 de
ani, trei clase primare, necăsătorit, dră­
guşan, ciobăneşte de patru ani. E văr
cu baciul. In 1929 erau tot patru ster­
pari: Vasile M. Jurcovan, de 25 de ani,
Adam Rogozea de 17 ani, Ion Bogdan
de 18 ani, Ion Sitea de 16 ani (Ulti­
mii doi, ciobani şi in 1932).
Sterparii au vreo opt câni, fiecare
cioban are cel puţin unul. Pe al lui
Sitea îl cheamă Ciontea, pentrucă n'are
coadă dela naştere. Poparad are o căţe­
luşă albă, Băluşa, Jurcovan o căţea: Sul­
tănica şi un câine, Năvac etc. « Prea
buni nu sunt niciunul la ei * — ne in­
formează baciul.
Viaţa spirituală a ciobanilor şi relaţiile Gospodăria sterpanlor
lor sociale. In toate chestiunile de gos­
podărie cei doi baci sunt nişte infor­
matori preţioşi, nu tot aşa în materie de viaţă urmă eu. — Ciobănesc aproape de copil, dar nu
spirituală. Aproape acelaş lucru cu ciobanii. Mo­ într’una; de 17 ani chiar numai într'o vară n’am
tivul se datoreşte poate faptului că unii sunt fost. Am ciobănit în muntele Târita, în Ucea
prea tineri şi prea de curând ieşiţi din şcoală, iar Mare, prin Ucioara, prin Gârdomanul, Viştea
alţii au fost în America şi cel puţin făţiş nu Mare, Zănoaga, Viştişoara, Muchea Drăguşului,
mărturisesc anumite credinţe şi datini ciobăneşti. Valea Sâmbetii şi in Pleaşa, la Sâmbăta, am mai