Page 35 - 1934-06
P. 35

TRAIAN HERSENI: STANA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI                           353

        şi  după  Carul  marc,  când  c  sus  c  miezul  nopţii,  se   vorbit  eu  cu  un  domn  astea  şi  mi-a  dat  dreptate.
        mai  câmeşte  un  pic  carul...  iacă-te  e  ziuă.  Se   Stelele  eu  zic  că  stau  pe  cer,  iar  pământul  într'un
        duce  după  timp,  se  tot  lărgeşte.  Vara  numai  aici  se   aer  aşa.  Că  va  fi  într’un  stâlp  sau  pe  apă,  nu  ştiu.
        suceşte,  iarna  se  duce  mai  departe.  Sunt  unii  cari   Eu îmi  închipui că în apă nu poate să stea, în stâlp...
        cunosc multe stele, cam ciobanii. Eu ştiu mai puţine.   bine,  dar  stâlpul  acela  unde  stă?  Şi  el  trebue  să
        Când  eram  la  Ţară  tot  după  semne  ne  duceam   stea  pe  ceva.  Eu  cred  că  tot  în  aer,  pe  un  aer  tare.
        cu  oile,  acolo  nu-s  munţi,  ne  mai  şi  pierdeam  cu   Stelele  trebue  să  fie  toate  cum  sunt  buchile  pe  o
       oile  şi  ne  luam  după  cer,  uite  steaua,  pe  acolo   carte.  Se  zice  că  unele  ar  fi  mai  miri,  că-s  mai  sus,
       trebue  să  mergem.  Se  zice  că  în  fiecare  stea  ar  fi   dar  nu  se  poate  lucrul  acela.  Dar  tot  voia  lui
        nişte  mitale  (metale),  fi-va  pământ  sau  aşa  ceva,   Dumnezeu  trebue  să  facă  toate.  Şi  cutremurul
       şi  cad.  Care  au  ochianuri  şi  cititorii  în  stele  să   pământului  tot  dela  el  vine,  nu  că  sunt  peşti  în
       spună.  Se  mai  zice  că  fiecare  are  o  stea  şi  când   apă  înăuntru  şi  izbesc  pământul,  că  n’au  putere.
        iese  sufletul,  cade  steaua.  Zicem:  uite,  a  murit  un   Eu  îmi  închipui  că  pământul  musai  să  stea  ca
       om.  D’apoi  oamenii  pe  lumea  asta  mor  în  fiecare   într'un  aer,  dedesubt  un  aer  tare  şi  pe  acela  stă
        minut.  Da'  stele,  ai  văzut,  cad  rar,  câte  odată  la   pământul,  cum  ai  pune  o  frunză  pe  apă  şi  nu  se
        câteva  nopţi.  Apoi  Dumnezeu  ştie.  Zic  unii  că   duce  la  fund.  Pe  un  aer  cu  o  putere foarte  groaznică.
       este lume în lună; va fi de sbiară ca vita, ca pasărea,   Unii  zic  că  ar  fi  pământul  rotund,  dar  parcă  n'aş
       dar eu zic că nu sunt. In lună se vede ca doi oameni;   crede.  Cine  a  dat  de  marginea  lumii  ăsteia,  că  unde
       se  zice  că  ar  fi  fost  doi  fraţi  cari  n'au  încăput  pe   te  duri  e  pământ  şi  apă?  Dar  nici  aşa,  fără  margini
        pământ,  de  s'au  bătut  pentru  avere  şi  se  vede  cum   că  s'ar  lovi  pământul  de  cer  şi  nici  asta  nu  se  poate.
        unul  a  dat  în  celălalt  şi  l-a  omorît.  A  mai  ridicat   Pe  apă  apoi  nu  poate  să  stea,  că  şi  ea  ar  trebui  să
       odată,  dar  dacă  a  văzut  că  e  mort,  a  rămas  cu  băţul   stea  pe  ceva,  să  aibă  un  fund.  Numai  Dumnezeu
       în  sus.  Se  mai  zice  că  a  dat  oile  la  puţul  celuilalt  şi   drăguţul  ştie  astea,  că  nu  suntem  vrednici  noi,  nici
       i-a  băut  apa  şi  el  n'a  mai  avut,  de  aceea  l-a  omorît;   Cristos  nu  ştie  când  e  sfârşitul  lumii,  numai  că
       că  unii  zic  că  e  pământ  şi  apă  in  lună.  La  lună  se   s'ar  zice.  Apa  se  trage  din  pământ  şi  umblă  ca
       văd  şi  vârcolacii.  Se  zice  că  sunt  doi  câini  şi  se   sângele  în  om  şi  în  dobitoc.  Se  zice  că  numai  dela
       reped  de  mănâncă  din  lună,  unul  de  o  parte,  altul   Adam  e  lume,  eu  asta  n’o  cred;  că  ar  fi  amestecat
       de  cealaltă  parte  şi  mănâncă  luna,  ce-o  fi  ea,  până   Dumnezeu  limbile  la  Babilon,  dar  n’o  cred;  oricât
       se  gată.  Am  şi  văzut  două  negreţe  pe  o  parte  şi  pe   ar  fi  plouat  nu  poate  să  se  înnece  toată  lumea.
       alta,  dar  se  face  la  loc  după  aceea.  Nu  se  întâmplă   Eu cred că omul s'a născut ca muştele, prin toate
       prea des, am văzut de vreo şase ori.
       Se  zice  că-s  vârcolacii  cele  două  negreţe,
       dar  eu  am  zis,  sunt  doi  câini  de-o
       mănâncă.  O  fi  ceva  bun  în  lună.  Era
       prin  postul  Crăciunului,  înaintea  răz­
       boiului,  am  văzut  că  mănâncă  vârcolacii
       luna,  a  fost  într’un  an  de-am  văzut
       toate  stelele  cum  au  venit  dela  amiazi
       la  apus,  ca  oile.  Am  zis,  uite  cum
       merg stelele, ne prăpădeşte Dumnezeu.
       Au  stat la  apus  toate  stelele,  le-am  văzut
       eu,  şi  au  mai  căzut  din  ele.  După  un
       ceas  am  văzut  tot  câte  una  la  loc  spre
       răsărit.  Eu  zic  că  au  fost  semnele  bă­
       tăii. S’a întâmplat noaptea, cam cu Ş3se-
       şapte  ani  înaintea  bătăii,  eram  sus  la
       munte. Erau şi luceafăre cu coadă şi alea
       tot  semne  erau-  A  arătat  Dumnezeu  în-
       tâiu semn pe cer şi pe urmă a dat bătaia;
       îmi închipui eu, apoi ştie Dumnezeu. Am
       văzut  şi  soarele  că  s'a  întunecat.  Au  mai
       zis  oamenii,  ce-o  fi  V  Va  da  ca  o  pagubă   Sterparii cu buboul şi cojoacele, la mijloc: Matei Jurcovan
       peste  om.  Dar  s'a  întors  după  o  jumă­
       tate  de  ceas.  Nu  ştiu  de  unde  vine.  Eram  la  coasă.   părţile,  că  de  ce  sânt  sălbateci  şi  de  ce  sânt  încă
       Oamenii noştri sunt mai neumblaţi, nu ştiu *.    ţări  necunoscute  şi  care  numai  de  un  timp  încoace
         «  Unii  spun  că  pământul  umblă  după  soare,  eu   s'au dovedit că sânt ?»
       am zis că nu se poate. De ce Carul Mare e totdeauna   Matei  Jurcovan  are  o  întreagă  concepţie  despre
       in  acelaş  loc  ?  Asta  înseamnă  că  pământul  stă  pe   lume  şi  viaţă  şi  de  sigur  n'am  reuşit  nici  pe  departe
       loc  şi  soarele  se  învârte  în  jurul  pământului.  Am  să i-o aflăm şi să o redăm întreagă.
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40