Page 36 - 1934-06

354 B O A B E D E G R Â U

înfăţişăm şi câteva semne şi superstiţii. Cucul Stăpânii simbria-mi trag,
când cântă prevesteşte ploaie. Când joacă pe zăpezi Stăpânele fiind cuminte
caprele negre, tot ploaie înseamnă (Vasile Poparad). Ele mi-o dă mai 'nainte
Când ultima oaie care iese din strungă la muls
e neagră, a doua zi plouă, se întunecă; dacă e Am auzit-o şi eu dela un cioban. Ne aveam bine
albă, se face timp frumos, se luminează (Neculai cu o stăpână, era o femeie glumeaţă şi le-am spus
că dacă nu se supără, le-o cânt, când am coborît
la Voivodeni, dar nu s’au supărat; că zice stăpânul:
atunci e bine când iţi place şi altul nevasta. Am
tot glumit.
Ştiam mai multe cântece, dar le-am uitat, să le
ia nevoia că aş avea coraj să le spun. O mai fost
odată unul, de i-a plăcut ciobanului o băciţă de a
rămas grea. El a păzit în Şelan şi s’a dus în Boian
şi ea a cântat, dar nu-mi mai vine acum în minte.
Cum drace îi vine?
Măi Ioane, Ioniţă,
Tu te duci cu oile,
Eu rămâi cu vorbele,
Tu te duci cu cârlanii,
Eu rămâi cu duşmanii...
Prii, călca-o-ar, uite că am uitat-o, chiar numai
astea le ştiu. Şi le-am cântat-o la băeţi astă vară, o
ştiam bine, dela început şi acum nu-mi vin în fire.
Am uitat-o şi pace. Alta,
Vai săraca mândra mea
Cu trei draci alăturea.
Unu ’n braţe mi-o ţinea.
Şi unu-i...
Asta e de ruşine, dar numai atâta ştiu. Mai ştiu
una, iar numai aşa, vreo două vorbe,

Pe Ardeal şi pe Târnavă
Nu-i mândră să-mi fie dragă,
Stăpânul slin ii cu pieiJe oilor prăpădite Pe Ardeal şi pe câmpie
Nu-i mândră să-mi placă mie...
Rogozea). De oi în strungă îşi mai zic strungarii:
nu lăsa oile negre în urmă, că iar ne plouă, se pune Dar am uitat-o şi pe asta. Le ştiam, dar vara
negru şi ne plouă, dă albe. Şi când iese întâiu la asta am fost necăjit, nu din alte, dar din vremea
strungă neagră, iar zic: ptii, iar ne plouă. Lor nu asta, a tot plouat; apoi atunci n’avem vreme de
le trebue ploaie, că pe timp frumos mai dorm, se astea ».
mai joacă, altă treabă n’au (Matei Jurcovan). în­ Matei Jurcovan povesteşte despre sine şi familia
cearcă şi explicaţii naturale. Când pocneşte lemnul sa: « In timpul războiului am trecut peste graniţă
de brad pe foc, se spune că au lemnele viermi, să trec în România, că ştiam munţii. Am trecut
carii de aceia care se umflă la foc şi plesnesc (Ion pe alţii cari fugeau din pricina bătăii să nu-i ia
Poparad). In sfârşit, o poveste despre oi. De ce cătane. De mă prindea, mă împuşca. Am trecut
şi eu atunci. Am stat acolo un an la un frate al
dă oaia lapte puţin? A zis ciobanul care păzea oile.
De ce nu dă oaia o găleată de lapte? Dumnezeu a meu şi doi băeţi şi o fată pe cari îi am la Constanţa,
zis: Să dea, dar de te-o călca pe picior, să mori. comuna Viişoara. Mi au trimis carte că acela care
Ciobanul a zis atunci: Lasă să dea numai două nu-i acasă, îi vinde averea. M'am întors şi m’au
sfârcuri, decât să mor să nu mai aibă cine le păzi. luat cătană, m’au ţinut un an şi după un an s’a
Că oaia nu stă fiecare la muls, te mai calcă; de ar demobilizat. M’au scutit înainte cu vreo două luni,
fi după aia ai muri (Matei Jurcovan). eram în concediu şi nu mai m’am dus până nu s’a
Matei Jurcovan întrebat dacă ştie cântece, răs­ stricat bătaia. M’au căutat jăndarii, dar mă pi­
punde: «Ştiu un cântec pentru ciobani: tulam, că primarul ţinea cu mine. Era primar
Samoilă Trâmbiţaş; a murit. Pe toamnă apoi s’au
De sărac slugă mă bag, stricat lucrurile. Când m’am întors din Regat,
Stăpânele toate mi plac, m’au prins fără paşaport; m’au pedepsit atunci cu