Page 37 - 1934-06

TRAIAN HERSENI: STANA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI 355

20 dc coroane şi 8 zile închisoare. Fetelor mele când Invoelile şi desfacerea stânii. In drept, persoana
le-am măritat le-am spus: Te-ai măritat, acum să mai de seamă este stăpânul stânii. El închiriază
vii la mine să-mi ceri, dar cu plâns la mine să nu munţii dela comune, el tocmeşte ciobanii şi tot
vii, că te-o bătut. Lucră acolo, cinsteşte părinţii el se învoeşte cu stăpânii oilor. • E răspunzător
lui, să nu mai lucreze ei, că-s bătrâni, tu eşti tânără. faţă de toţi — spune Ion Poparad — faţă de co­
Şi eu am fost sărac, dar acum nu râmnesc la ni­ mună cu arenda, faţă de ciobani cu simbria, faţă
meni, nu-mi trebue dela nimeni, dar nici al meu de proprietarii oilor cu brânza şi păzitul *.
nu-1 las la altul. Am şi un fecior în Rusia, i-am In 1929 proprietarul stânii era Vasile Poparad,
făcut şi anul acesta dreptăţi şi nu pot deloc să-l munţii erau ai comunei Drăguş, plătea 17 lei de
aduc. Nu-i prizonier, s’a dus şi l-au apucat pe cap de oaie comunei, taxă de păşunat. In 1932
acolo. E cioban. Numai două scrisori am primit. proprietar era Gheorghc Poparad, arendând acelaş
I-am scris o carte, dar le ia stăpânii, nu ştiu. A munte prin ofertă închisă cu 12.550 lei. A mai fost
scris aşa: Tată vei şti că m’am dus în Rusia şi un ofertant, dar « s’a ars •, spune baciul. Minimul
m'am apucat de oi, am făcut peste o mie de oi şi ofertei era 12.000, au dat pe deasupra 550 lei şi au
au venit bolşevicii şi mi le-au luat toate, iar am luat muntele. Comuna Drăguş şi-a rezervat prin
făcut şi iar mi le-a luat; e foarte greu *. contract poenile ca să pască vitele când vin în
In ce priveşte pe ceilalţi ciobani, îşi au toţi pădure. Din pricina aceasta nu i-a lăsat să-şi facă
familiile în sat, încât păstrează legături continue stâna dela început în Poiana Şteghci, unde le-ar
cu satul. Totuş peste vară se întâmplă să nu fi venit bine, ci mai sus. Acolo fiind locul mai
coboare decât rar. In 1929 nidunul nu coborise puţin adăpostit, au pierdut oile laptele, pentrucă
în sat, numai baciul care fiind însurat cobora re­ a dat un frig şi a plouat mereu. Au coborît apoi
gulat şi sta câteva zile pe săptămână ca să-şi vadă în Şteghe, dar s’au ţinut de vorbă, n’au mâncat
de gospodărie. In 1932 erau aproape toţi flăcăi şi poenile până n’au venit întâiu cei din sat cu vitele.
jucători în horă, încât coborau mai des, pentru Ca să-şi lărgească hotarul au mai închiriat o parte
fete. Se duc acasă când se poate, când e timpul bun din coastă, care nu ţine de Drăguş, dela comuna
şi nu e muncă multă. Baciul, Ion Poparad, a fost Voivodenii Mari, cu 300 de lei.
acasă de vreo şase-şapte ori. Mai mult ca două zile Cu stăpânii oilor, oameni din Drăguş şi din sa­
n’a stat niciodată; de regulă numai dusul şi în­ tele vecine, au avut următoarele învoeli:
torsul, pleacă azi şi se întoarce mâine, sau dacă se In 1929 stăpânii oilor au plătit lui Vasile Poparad
poate în aceeaş zi. Vaier Codru a fost acasă de 55 de lei şi un cop de mălaiu (un kgr. şi ceva)
vreo patru ori, odată a stat două zile,
la coasă. Ion Bogdan a fost de două ori,
odată la o nuntă, a lui Racu, pentrucă
sunt prieteni. Când au nunţi sau morţi
în familie se duc. N. Rogozea a fost de
vreo patru ori după făină cu măgarii.
El şi cu baciul se duc după mălaiu, care
cum ajunge. M. Jurcovan a fost de vale
de două ori, odată a fost bolnav, dar
numai o zi a stat. I. Sitea, D. Andreiaş
şi S. Poparad au fost de câte trei ori.
Când pleacă se mai cer dela baciu sau
se învoesc între ei ca să păzească unul
in locul celuilalt. Ii mai trimite şi după
mălaiu. Când coboară în sat îşi petrec
cu fetele şi mai fac câte un chef la câr­
ciumă. Trag şi oameni din sat pe la
stână. Mai ales când sunt în pădure să
taie lemne. Mai vin la miei ca să-i
tundă. Trec de asemenea excursionişti.
Ii mulţumeşte baciul pe toţi, le dă
mâncare, îi culcă in stână, le face pat,
le pune straie dedesubt, le dă cojoace
să se acopere, mai ales la domni. Vin şi femei, pentru fiecare oaie, ca preţ al pazei şi al întreţinerii.
le mai prind pe la afene şi prin pădure. • Băr­ Au primit în schimb, pentru fiecare oaie cu lapte
batul e în pădure şi ea vine la mine» — spune câte 2 kgr. de brânză. Proprietarul stânii dă de
unul din ei. Fetele se tem, «au fost două după regulă dela el sarea pentru oi şi întotdeauna le
afene, dar le-a luat lumea în râs, de nu mai vine urcă la munte şi le coboară pe socoteală proprie.
nicio fată, Doamne fereşte *. El trebue să dea brânza învoită, chiar dacă nu do­