Page 39 - 1934-06
P. 39

TRAIAN HERSENI: STANA DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI                           357


        După  această  dată  stăpânii  oilor  fac  ciopoare   şi  legăturile  dintre  ele,  sunt  de  cel  mai  mare  in­
     de  câte  ioo—150  de  oi,  amestecate  şi  le  dau  în   teres.  Pentru  sociologia  poporului  românesc  inte­
      paza  ciobanilor  (aceiaşi  sau  alţii,  cari  vor  să  se   resul  acesta  e  şi  mai  vădit.  Satele  şi  stânile,  plu-
     apuce).  Plătesc  până  în  5  lei  pentru  o  oaie  şi  un   găritul  şi  păstoritul,  ţăranii  şi  mocanii,  răspund
      cop  de  cucuruz.  Se  fac  până  la  zece  ciopoare.   în  fapt  celor  două  tipuri  de  civilizaţie  etnică  româ­
     Se  păzesc  pe  hotarul  satului  până  dă  zăpada.  Fie­  nească,  peste  care  oraşele  au  suprapus  un  al  treilea
      care  cioban  face  pentru  cioporul  lui  un  ţarc  pe   tip,  lipsit  însă  de  orice  trăsătură  etnică.  In  orice
      câmp  şi  doarme  acolo  cu  oile.  îşi  fac  ţarcurile   caz  ne  găsim  în  prezenţa  unor  unităţi  de  viaţă
      pe  locurile  proprii  şi  le  mută  dintr'o  parte  în   socială  cu  neputinţă  de  ocolit  în  studiul  morfo­
     alta  pentru  gunoire.  Adeseori,  cum  am  arătat,  le   logic  al  societăţii  româneşti.  E  destul  să  ne  gân­
     păzesc  numai  pentru  aceasta.  La  hotar  ajunge   dim  la  felul  de  traiu  şi  la  ocupaţiiie  zilnice  ale
      un  singur  cioban  de  ciopor.  Ciopoarele  se  for­  fiecărui  tip  ca  să  bănuim  deosebirile  dintre  ele
      mează de obiceiu după vecinătăţi.               şi  natura  lor  originală.  Lăsând  la  oparte  oraşul,
        Când  dă  zăpada  fiecare  stăpân  îşi  ia  oile  acasă   viaţa  ciobănească  nu  cunoaşte  felul  de  trudă  tru­
     şi  le  ţine  cu  fân.  Se  ţin  sau  afară  în  curte,  pe   pească  a  plugarului,  munca  grea  a  câmpului,
      paie,  sau  în  grajd,  «care  cum  are  şi  cum  poate»,   mărginirea  la  o  bucată  oarecare  de  pământ,  peste
      până în primăvară când le trimite iară la munte.  care  trebue  să  stea  aplecat  mereu,  în  înţelesul
        Incheere.  De  încheere,  poate  nu  e  tocmai  de   adevărat  al  cuvântului,  arându-1,  săpându-1,  cule-
      prisos  să  arătăm,  in  câteva  cuvinte,  cum  credem   gându-1.  In  schimb  nici  viaţa  de  sat  nu  cunoaşte
      că  vor  trebui  îndrumate  în  viitor  cercetările  socio­  greutăţile  vieţii  păstoreşti,  deşi  par  a  fi  mai  pu­
     logice  privitoare  la  viaţa  păstorească  şi  ce  anume   ţine,  alergătura,  ploile,  furtunile,  asprimile  mun­
     probleme  vor  putea  fi  deslegate  pe  calea  aceasta.   telui  şi  lupta  directă  cu  sălbăticiunile.  Şi  tot  aşa
      Cu  alte  vorbe,  trecem  la  întrebuinţarea  teore­  nu  se  potrivesc  în  privinţa  părţilor  uşoare  ale
     tică a materialului înfăţişat.                   vieţii.  Stâna  nu  cunoaşte  sărbătorile,  praznicile,
       Am  spus  şi  întărim  cele  spuse;  că  faptele  culese   petrecerile;  satul  nu  cunoaşte  răgazul,  hoinăreala
     de  noi,  ca  şi  cele  in  deobşte  cunoscute,  sunt  neîn­  şi  gândurile  slobode.  In  sat  viaţa  este  a  obştei,
     destulătoare  pentru  a  alcătui  vreo  învăţătură  de   insul  nu  este  decât  o  fărâmă  neînsemnată  din
      cuprins  general.  Aceasta  nu  vrea  să  însemneze   fiinţa  ei;  la  stâni  viaţa  e  mai  neatâmată,  mai  sin­
     că  n’avem  cercetări  despre  stâni  şi  păstorie  vred­  guratică,  mai  a  fiecăruia,  aici  legătura  e  mai  strânsă
     nice  de  luat  în  seamă,  dimpotrivă  numărul  lor   cu firea înconjurătoare decât cu oamenii. Din în­
     e  destul  de  mare  şi  mai  nici  una  nu
     este  lipsită  de  valoare,  numai  că  în
     făptuitorii  lor  simt  din  alte  tărâmuri
     decât  al  sociologiei.  Purtaţi  de  intere­
     sul  ştiinţei  lor,  geografii,  etnografii  şi
     folcloriştii  au  strâns  mult  material,  cu
     multă  râvnă  şi  pricepere,  dar  n'au  cău­
     tat,  pentrucă  nici  nu  puteau  s’o  facă,
     deslegarea  unor  probleme  care  nu  erau
     ale  lor.  Sociologia  va  găsi  în  acest
     material  un  ajutor  de  netăgăduit,  dar
     nimic  mai  mult.  Ceea  ce  nu  poate  să
     însemneze  decât  că  sociologia  trebue
     să-şi  strângă  singură  faptele  de  care  are
     nevoie.  Pe  drumul  acesta  ne  găsim  insă
     cu  totul  la  început.  Aici  se  află  pri­
     cina  pentru  care  suntem  siliţi  să  ne
     mulţumim  deocamdată  cu  o  simplă  ipo­
     teză  de  lucru,  in  locul  deslegărilor  şi
     tâlcuirilor;  ipoteză  care  poate  va  fi
     cândva  întărită  de  fapte,  dar  nu  mai
     puţin  va  putea  fi  înlăturată  cu  desă­
     vârşire.  E  bine  să  nu  pierdem  nicio
     clipă  din  vedere  soarta  aceasta  nehotărîtă  a  gân­  deletnicirile  acestea  două:  piugăritul  şi  ciobămtul,
     durilor noastre, aceeaş pentru orice ipoteză.    nasc  cu  necesitate  forme  originale  şi  diferite  de
       Stâna  înfăţişată  ne  desvălue  o  realitate  alta   viaţă.  Pentrucă  e  greu  de  crezut  că  lucrurile  nu
     decât  a  satului  şi  totuş  nu  cu  totul  străină  de   se  leagă  între  ele,  —  pe  deosebirile  de  ocupaţii
     ea.  Pentru  sociologie  aceste  două  tipuri  de  viaţă   şi  de  luare  de  contact  cu  natura,  se  structurează
     socială  —  viaţa  de  păstor  şi  viaţa  de  plugar  —  ca  altfel  viaţa  fiecărui  tip  in  parte.  Cele  înşirate  de
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44