Page 45 - 1934-06

IOSIF NY1RO: IN JUGUL DOMNULUI 363

pului o scrisoare cu multe peceţi... Mamă sa — Tocmai îmi pregăteam căruţa să plec de di­
de atunci plânge necontenit. mineaţă la Cluj, când veni slujnica să-mi spună că
— Oare, de ce o face ? mă cheamă popa la el. Mă şi duc îndată. Acolo
— Vrea să se însoare. şi popa catolic. Zice că ar fi de semnat contractul
— Atunci nu-i nimic adevărat. Dacă ar vrea făcut cu domnul părintele noastru. A luat in chirie
numai femeie, ar face şi el ca toţi ceilalţi. Şi-ar casa cea goală din uliţa din sus... Apoi, îmi zic,
schimba gospodinele... Am avut noi şi preoţi scot eu iepurele din tufă. Mă făcui că nu ştiu
de aceştia. nimica:
— Ăstuia nu-i trebue. Poţi şti, ce om e. Nu-i — La ce-i bună domnului părinte ? — întreb eu
trebue decât soţie cinstită, legiuită. El zice: «Până aşa parcă n'aş şti. — Doar are unde locui!
acum am ţinut o poruncă, nime nu mă poate — Acolo vine alt preot, — zice.
ruşina. Nime să nu mă ruşineze nici în viitor. — Doar n’ai cerut altă parohie?
Omenia cere să părăsesc preoţia»... — Nu, dar am părăsit preoţia.
— Mare lucru! La asta n’am mai putut zice nimic, aşa m’am
— Are toată dreptatea... zăpăcit. Popa nost l-a întrebat că — Ascultă,
Alţii vorbeau altfel: frate Iosife, cu ce gândeşti să trăieşti ? — Din
— Ai auzit ? ce-am câştigat aici, — glumi părintele, dar adăugă
— Are minte popa ăla... Lăsaţi-1 în pace. A serios: — Bine, că pomeneşti de cele materiale,
înnebunit vreo fată bogată. Până acum umbla pe căci omenia cere să-ţi spun limpede, că n’am niciun
jos, de acum va umbla în automobil. De acum ban. Iţi făgăduesc însă că de chirie voiu face eu
poate trimite reverenda prin poştă Episcopului. ceva. îmi mai dai casa, domnule coleg? Dacă nu,
— Apoi că bine v’aţi mai ţinut voi popa, — zic putem rupe contractul. — Asta nu, — se supără
reformaţii la cooperativă. — Ce să fi făcut săracul ? popa nost. — Ce crezi, ce sunt eu ? Dacă poţi,
Trebuia să lase totul. Cu ghinda nu putea trăi... plăteşti, dacă nu, nu!— Dar credeam că aduci
Noi încă în anul trecut am îmbunătăţit plata preo­ soţie bogată la casă... Celălalt râse.—Ea, cel
tului nostru. puţin, datorii nu are. Altfel mă îmbogăţesc cu
— Destul de proşti aţi fost. aceea că vine !a mine, — zise cu ochii lucitori. —
Reformatul râde. Totuş trebue să trăiţi din ceva, — făcu al nostru.
— Aşa-i legea. Popa ne dă cu patrafiru', noi — Vom face ca Săcuiul din poveste, care a po­
ii dăm cu biru’. runcit nevestei să facă mămăliga. — • Dar n’am
— Tu zici ceva? făină *, — îi răspunde soţia. Săcuiul se mânie şi
— Fireşte... Dar voi aţi întârziat cu biru’... zice: — «Tu nu-ţi bate capul cu aceea, d fă mămă­
Feri, dă-mi o litră de rachiu, — şi îi întinde cârriu- liga »... Aşa om e popa ăsta... Nu mai ştim cum
marului o sticlă. vom trăi de azi pe mâine, şi el se însoară fără să
Povestesc domol. Fiecare ştie câte ceva. După aibă ceva!
întâia impresie toţi află lucrul firesc şi cu viclenie — Inimos om!
se gândesc cum ar folosi ceva din toată afacerea. — Straşnic fecior!...
9
— Măi frate, nu ştii, oare nu vinde ceva Are — Dumnezeu să-i ajute! —
un purcel. L-aş cumpăra. — Nid noi nu-1 lăsăm —
— Aşa popă nu va mai avea satu’...
— II poţi lua, dar la lemne să nu se bage nime.
Sunt lemne uscate din anul trecut, iar ale mele — Mare noroc pe noi, că rămâne aci —
sunt pe isprăvite... Doar nu şi le va căra în cârcă. Fiecare are câte un cuvânt bun şi drag. Copiii
— Oare cu pământul din luncă ce va face bi­ aspri ai pământului mă înţeleg, mă laudă şi mă
serica? E drept că nu-i decât un jugăr, dar mie iau sub scutul lor, mă socotesc fiu de-al lor.
mi-ar prinde bine, că-s vecin. L-aş lua în arendă. In două zile sunt gata de predare: inventarul,
— Apoi la mutare, — zice un ţăran viclean, — socotelile şi în fiecare moment aştept comisia bi­
să aveţi minte in cap: sub trei sute de coroane, sericească.
nu este car... Sâmbăta sosesc în trăsura curatorului primar.
— Ce trei sute ? Poate da şi patru... Se coboară cam stingheriţi. Poporul pândeşte pe
Vin oameni noui, încep poveşti noui... Tocmai la poartă.
se găteau să plece, când sosi curatorul unitarilor. — Ştii că eu, oricum, te preţuiesc foarte mult,
Aduce veşti noui— Se strân., cerc în jurul lui. — se scuză curatorul, — dar datoria e datorie.
— Ştiu totul... Acuma vin dela popa nost. Am — Mulţumesc, mulţumesc. Poftiţi înăuntru, —
fost martor la facerea contractului... Nu se mută le zic preoţilor, cari abia cutează să se uite la mine.
din sar. Epitropii săteni îmbrăcaţi de sărbătoare, cu
— Vorbeşte, curatore... Ce-a fost? Cum a fost? mustăţile răsucite proaspăt, aşteaptă în sufragerie.
Mândru de succes, curatorul e scump la vorbă Biata mama găteşte mâncarea cu ochii roşii de
şi-o ia pe departe. plâns. Pe masă stau gata întinse cărţile: