Page 52 - 1934-06

370 B O A B E D E G R Â U

şi deschid browningul. Glonţul e în ţeava. Picioa­ — Să fi fost papă şi-o luam, — mărturisi în­
rele mi le liberez din ţol, ca să nu mă împiedece sufleţit un bărbat.
în mişcare... Oamenii stau în drum, dar nu vad Iar eu mă uit peste capul lor în casa parohială.
la ei unelte de atac. Primejdioasă clipă, nici nu E întunerec în casă. Cine ştie unde pândeşte iezuitul.
mă por gândi la ea. Acum m'ar costa un singur cuvânt ca să-l sfâşie
Căruţa intră printre ei. Calul se opreşte de sine. oamenii. Mă şi ispiteşte gândul să o fac. Ar me­
De emoţie abia văd. E cam întunerec, dar îndată nta-o, dar mă face milos hora de iubire ce mă
recunosc feţele, care împrejmuie căruţa... împrejmueşte şi-i iert călugărului nenorocit, care
— Acum e acum... — îmi şopteşte clipa. mi-a arătat biserica răzbunătoare.
Decdată o mână se întinde către mine şi un glas In uşa micului nostru cămin ne aşteaptă mama.
răsună: Cele două femei cu îmbrăţişare mută cad una la
— Trăiască! sânul celeilalte. Eu Ie străjuesc obosit.
E toamnă. Ici-colo pământul e brumat şi di­
Feţele se pornesc pe zâmbet. Sute de mâini se
întind spre noi. Toţi vreau să ne salute, se bucură. naintea nopţilor reci se ascunde şi focul sub aco­
Se pornesc întrebările. Femeile împrejmuesc soţia. periş...
— Câtu-i de frumoasă, şi cât de tânără!... (urmează) IOSIF NYIRO
Scump şi bun om ţi-ai căpătat, dragă măria sa... din ungureşte de IUt Dâtonu
— o asigură pe sărmana mea soţie. cu desene de B. Szabâ