Page 54 - 1934-06

372 B O A B E D E G R Â U

in adevăr buni: «Şi caii lui Ahil, cari prooroceau. Negreşit VACARENU, SAT DE APĂ. — Intr’o zi din Întâia săp-
ci au fost de vreme ce-1 trigeau ». Daci jilţul lui Gojdu se timini a lui Iulie o mâni de oameni pornea din Bucureşti
poate vedea la Voskopoj, cine altul s'a putut aşeza in el decât spre un sat din Dobrogea, ca si încerce si faci fapti dintr’un
un membru al familiei cu acest nume? gând regesc. Era echipa studenţeasca trimcasi de Fundaţia
In afara de adcvâru! istoric, daci se poate sau nu vorbi in le­ Culturali «Principele Carol • în Vicirenu din Tulcea. Ea
gaturi cu Moscopote de Gojdu şi de Şaguna, ca de nişte băşti­ ducea cu sine un program de lucru pregâtit până în amâ-
naşi in inaintaşii lor pribegi din acel sfârşit de secol al optspre­ nunte, dar ducea mai cu seama o însufleţire nouă. Toată
zecelea, plin de nebunia flicinlor, rimânc schiţa vioaie a această tinereţe avea dreptul să creadă, cu flacăra anilor ei.

Bărci pe balta Vicirenilor

stărilor de astăzi, o Albanie, privită nu numai din punctul dc că după atâtea mărturisiri de dragoste şi încercări de îndrep­
vedere românesc, dar şi in sine, in visurile şi faptele ei de ţari tare mici şi fără legătură intre ele, ale iubitorilor de ţără­
nouă. Pentru această schiţă, recunoştinţa şi preţuirea noastră nime ieşiţi din cărţi, şi după tot ce făcuse administraţia înca­
domnului Vlad Bănăţeanu rămân întregi. N’ar fi de mirare drată in legi indrăsneţe, acum pentru întâia oară satul işi pri­
şi nici vrednic de furci şi de foc, dacă, in alergarea veselă după mea vestitorii de mai bine. Studenţii erau ei înşişi fii de săteni
prezent, drumeţului i s’ar fi încurcat in picioare, ca nişte fire şi se întorceau la vatră cu toată pregătirea şi cu toată hoiâ-
de rădăcini scăpate din vedere, unele documente ale trecu­ rirea să lucreze. Trei luni li se întindeau înainte, cu nenu­
tului. Eu mă gândesc mai cu seamă la lucrul împărătesc al măratele lor putinţe. Erau nerăbdători să înceapă. Niciodată
arhitecţilor şi meşterilor zidari aromăm, cari, ca la Bregova până la ei, asemenea organizaţii dc muncă nu porniseră in
şi în altă parte, Ia fel in strălucitul Moscopole de odinioară, ţară.
au aşezat jilţul aurit ţinut de lei fioroşi bizantini, ca să vor­ Astăzi, când timpul acesta de însufleţire şi de fapte a trecut,
bească peste zeci şi sute dc am, de darurile artistice şi de pu­ iar studenţii sunt din nou la examenele şi la cursurile lor,
terea de pătrundere a acestei ramuri înzestrate a neamului e cum nu se poate mai nimerit să cercetăm ceea ce a însemnat
nostru. Peninsula Balcanică e plină de leii aromâneşti. Aro­ el atât pentru satul Vâcâreni, cât şi pentru nădejdea pusă
mânii i-au lăsat pe unde s’au nimeni şi au plecat in toată intr'un asemenea fel de lucru. La capătul lui trebue să stea
lumea. ridicarea vieţii ţărăneşti. In ce măsură e îngăduit să credem